Vremea

Publicat de Andra Irena

Am fost acuzata azi ca am pus la descriere de fictiune si la mine totul este nespus de real. Asta mi-a adus aminte de multele mele povesti imaginare. Sunt nehotarata si nu stiu cu ce sa incep, dar cred ca povestea cu Vremea e prima pe care o voi relata.

Intr-o lume in care exista doare fericire, in care lacrimile nu exista si sentimenetele precum ura egoismul si rautatea nu sunt cunoscute poti zice ca totul este divin. Normal, asta este lumea zeilor, o lume de dincolo de norii pufosi care acopera cerul si care este ferita de ochii muritorilor.
Aici Zeii petrec de dimineata pana seara, rasetele cristaline ale zeitelor rasuna la orice ora si voia buna nu lipseste niciodata.
Desi totul pare perfect si nu pare ca e ceva care sa nu mearga bine..undeva departe de orice urma de viata exista o inchisoare numita “Kerang” aici au fost inchisi toti zeii rai, care nu doreau decat sa imprastie discordie in lume.
Numele povestii “vremea” provine de la evenimentele ce se petrec atunci cand unul sau mai multi din acesti zeii scapa.
Am reusit sa explic fenomenele meteorologice prin intermediul zeiilor. Atunci cand este soare si frumos, cand razele soarelui incalzesc imprastiind in acelasi timp iubire inseamna ca zeii petrec si paznicii isi fac treaba in Kerang
Cand bate vantul cu putere prizonierii se cearta intre ei si nimic nu ii poate impiedica .
Cand ploua inseamna ca unul din ei a reusit sa evadeze si este un semnal pentru oamenii sa aibe grija ca s-ar putea sa vina pe pamant
Iar atunci cand ninge si masinile raman intepenite este semn de pericol si toti trebuie sa stea in casa pentru ca unul din zei este pe pamant in cautare de victime.
Povestioara asta a inceput cand veneam de la mare...eram clasa a 6 a sau a 7 a...pe acolo.. si admiram un frumos apus , soarele se ducea la culcare si multii dintre nori aveau forma unor persoane imbracate in rochii mov roz portocalii si mi-am imaginat o adevarata petrecere. Continuare a avut loc in timp ce ma uitam in seara de ajun pe geam, ningea foarte tare iar norii erau negrii si semanau cu niste balauri. De atunci vreau sa scriu teoria mea cu ploaia si cu vremea frumoasa, dar niciodata nu am avut suficienta rabdare incat sa scriu.
Dedic aceasta poveste persoanei care m-a batut de mai multe ori la cap sa scriu aceasta poveste si m-a enervat spunandu-mi azi ca blogul meu nu are nimic fantastic