nu vreau..nu vreau sa stiu nimic despre asta..dc ink imi e urat sa vorbesc despre asta...a trecut anu...nu simt ca imi e dor de nimic...dar nu vreau sa vorbesc despre asta...cum sa explic? cum ..cum pot explica ce simt...knd de fapt nu simt nimik...dar daca nu simt nimic atunci de ce plang atunci de ce ma doare? doamne..aberez mai rau decat e cazu...si totusi iar vreau sa ma descarc...
nu e iubire...nu e vorba de asta...doamne nu-l mai iubesc si asta stiu sigur...dar imi e greu sa-mi aduc aminte de clipele fericite fara sa plang..si asta nu cred ca e de bine...si doamne stiu romina k o sa zici k sunt nebuna...ca m-am tampit...si adevaru asta e...ce dracu m-a apucat...e un cretin...si eu sunt o proasta ca ma gandesc la asta acum=))...dar mai bn sa o fac acum decat la anu...hey...chiar..mai e o zi pana la anu....la naiba...vine revu..vine anu nou..tre sa ma gandesc cum ma imbrac=)) asta da chestie/...si tre sa ma gandesc ce sa tin in mana=))..superstitia aia=)) pot sa tin in mana o inimioara..k sa mearga bn cu dragostea? bani..k sa nu duk lipsa? paharu d sampanie...k sa fiu happy..si poza cu noi 4 ...k sa fim prietene si in 2009....doamne ce patetic suna...si mai rau..doamne ce patetic e...eu gandindu-ma la ce o sa fac..baaaa...vine 2009...ce prostie...nu-mi place 9-le...abea astept 2011...pacat k nu prind 2100,...ar fi tare sa vad cum se schimba a 2 a cifra...
dar am pornit de la iubire...sa revin..la naiba n-am chef sa revin la chestia asta...ma auzi romina..NU MAI CRED IN IUBIRE....doamne cum suna spus de mine..eu aia care i-am tinut atatea teorii ruxandrei despre cat de bn e sa iubesti..sa te avanti fara cap ..sa nu-ti mai pese de nimic..na..k eu am ajuns sa zic..k e o prostie..ok e un sentiment frumos..dar pana la urma...NU MERITA...ma auzi romina...NU MERITA...
Frica..ciudata faza
am descoperit ceva...ceva care probabil stiam..dar nu voiam sa recunosc..ma rog...cert e ca e ceva nou...
cred ca v-ati dat seama ca imi place sa citesc..si daca nu v-ati dat seama...imi place..imi place mult...si am citit fooooarte foooarte mult...tot felu de carti din toate domeniile...m rog...poate ca nu e fooooarte mult..dar pentru generatia mea..generatia anti-carti e ceva...
iarnile trecute..acum 2 ani mai exact...am facut o pasiune pentru harry potter...nu citisem nici un volum.....asa ca m-am apucat de harry potter (de fapt am primit cadou de Craciun cartile de la tata)...abea aparuse volumul 6 din cate imi aduc aminte...si le-am citit pe toate intr-un timp foarte scurt..eram destul de obse....citeam si zi si noapte nu faceam nimic altceva...si doamne...cand am terminat volumul 6 ...am avut o stare...o stare foooarte urata...imi venea sa plang..nu stiam ce sa fac nu stiam cum sa fac sa mai citesc harry potter...nu eram nebuna sa citesc iar..pentru ca probabil nu mai aveam rabdare..dar setea mea de harry potter trebuia stapanita...asa ca am gasit destul de usor un forum harry potter...era exact ce voiam...aveam toate cele 4 case...apartineam cercetasiilor..fratele meu se inscrisese si fusese repartizat la viperini...totul era magnific....
la un moment dat a aparut volumul 7...l-am citit intr-o zi...fara pauze...mergeam cu el si la baie..nu puteam lasa cartea din mana..si bineinteles asteptarile nu au fost dezamagite..a fost un volum nemaipomenit...apoi am avut iar acea stare...mai voiam...desi era ultima carte...desi prima oara fusese mai greu de suportat...si acum imi venea sa plang..ma simteam sfarsita...totusi de la ultimul volum harry potter..parca nu mai sunt eu..citesc in continuare...car carti care nu sunt atat de deosebite...care nu ma impresioneaza in mod deosebit..si totusi numarul cartilor s-a redus considerabil...nu mai citesc atat cat citeam...dar zilele trecute s-a petrecut ceva...
am citit o carte..."Amurg"...e ..sublima nu am cuvinte ca sa descriu cartea..am primit-o cadou de la tata Craciun...auzisem despre carte ca e foarte tare..dar nu ma asteptam sa fie chiar asa de tare...al doilea volum in schimb...mai bun ca primul..cartea era peste asteptarile mele..asa ca in 3 zile..am citit ambele volume..si precizez ca amandoua au in jur d 400 de pagini.....
iar acum..normal....ce cliseu...din nou am starea aia...si nu va trece prea curand..am o sete...o sete de nestapanit...care nu va fi alimentata decat in martie..cand va aparea ultimul volum...si poate prin ianuarie cand va aparea filmul primei cartii....dar eu ce fac..imi e frica sa citesc pentru a nu ramane cu aceasta sete dupa..si totusi trebuie sa citesc..vreau sa citesc...dar gandul meu ramane la Amurg...la Luna Noua..si la Eclipsa..care astept cu disperare sa apara...am o intrebare..Sunt Normala? oamenii normali se comporta asa cand citesc? adica ar trebui sa stiu ca e doar fictiuneee
cred ca v-ati dat seama ca imi place sa citesc..si daca nu v-ati dat seama...imi place..imi place mult...si am citit fooooarte foooarte mult...tot felu de carti din toate domeniile...m rog...poate ca nu e fooooarte mult..dar pentru generatia mea..generatia anti-carti e ceva...
iarnile trecute..acum 2 ani mai exact...am facut o pasiune pentru harry potter...nu citisem nici un volum.....asa ca m-am apucat de harry potter (de fapt am primit cadou de Craciun cartile de la tata)...abea aparuse volumul 6 din cate imi aduc aminte...si le-am citit pe toate intr-un timp foarte scurt..eram destul de obse....citeam si zi si noapte nu faceam nimic altceva...si doamne...cand am terminat volumul 6 ...am avut o stare...o stare foooarte urata...imi venea sa plang..nu stiam ce sa fac nu stiam cum sa fac sa mai citesc harry potter...nu eram nebuna sa citesc iar..pentru ca probabil nu mai aveam rabdare..dar setea mea de harry potter trebuia stapanita...asa ca am gasit destul de usor un forum harry potter...era exact ce voiam...aveam toate cele 4 case...apartineam cercetasiilor..fratele meu se inscrisese si fusese repartizat la viperini...totul era magnific....
la un moment dat a aparut volumul 7...l-am citit intr-o zi...fara pauze...mergeam cu el si la baie..nu puteam lasa cartea din mana..si bineinteles asteptarile nu au fost dezamagite..a fost un volum nemaipomenit...apoi am avut iar acea stare...mai voiam...desi era ultima carte...desi prima oara fusese mai greu de suportat...si acum imi venea sa plang..ma simteam sfarsita...totusi de la ultimul volum harry potter..parca nu mai sunt eu..citesc in continuare...car carti care nu sunt atat de deosebite...care nu ma impresioneaza in mod deosebit..si totusi numarul cartilor s-a redus considerabil...nu mai citesc atat cat citeam...dar zilele trecute s-a petrecut ceva...
am citit o carte..."Amurg"...e ..sublima nu am cuvinte ca sa descriu cartea..am primit-o cadou de la tata Craciun...auzisem despre carte ca e foarte tare..dar nu ma asteptam sa fie chiar asa de tare...al doilea volum in schimb...mai bun ca primul..cartea era peste asteptarile mele..asa ca in 3 zile..am citit ambele volume..si precizez ca amandoua au in jur d 400 de pagini.....
iar acum..normal....ce cliseu...din nou am starea aia...si nu va trece prea curand..am o sete...o sete de nestapanit...care nu va fi alimentata decat in martie..cand va aparea ultimul volum...si poate prin ianuarie cand va aparea filmul primei cartii....dar eu ce fac..imi e frica sa citesc pentru a nu ramane cu aceasta sete dupa..si totusi trebuie sa citesc..vreau sa citesc...dar gandul meu ramane la Amurg...la Luna Noua..si la Eclipsa..care astept cu disperare sa apara...am o intrebare..Sunt Normala? oamenii normali se comporta asa cand citesc? adica ar trebui sa stiu ca e doar fictiuneee
Durere
vreau sa scriu...vreau sa scriu fara sa ma opresc...
zilele astea am realizat ceva...durerea fizica este infinita...cunosteam pana acum durerea sufleteasca..si pe asta cred ca o cunosc multi..si totusi...si aceasta doare dar parca cea sufleteasca are o sulutie e altfel...pe cand cea fizica...e ....de neoprit...e naspa....
nu am stiut niciodata pana acum cum e sa tipi...sa plangi de durere sa iei tot felu de pastile si totusi nici una sa nu te poata ajuta sa iti revii..si tipi si plangi si strangi in pimni tot si te intorci de pe o parte pe alta si te foiesti schimbi pozitia si arunci cu obiecte si iar urli si te rogi si speri sa treaca si totusi nu trece si durerea devine din ce in ce mai simtitoare...ce-i de facut...sincer nu stiu...poti sa dormi (daca reuseti e bine)
zilele astea am realizat ceva...durerea fizica este infinita...cunosteam pana acum durerea sufleteasca..si pe asta cred ca o cunosc multi..si totusi...si aceasta doare dar parca cea sufleteasca are o sulutie e altfel...pe cand cea fizica...e ....de neoprit...e naspa....
nu am stiut niciodata pana acum cum e sa tipi...sa plangi de durere sa iei tot felu de pastile si totusi nici una sa nu te poata ajuta sa iti revii..si tipi si plangi si strangi in pimni tot si te intorci de pe o parte pe alta si te foiesti schimbi pozitia si arunci cu obiecte si iar urli si te rogi si speri sa treaca si totusi nu trece si durerea devine din ce in ce mai simtitoare...ce-i de facut...sincer nu stiu...poti sa dormi (daca reuseti e bine)
O saptamana din viata mea:))
deci de ceva timp incoace parca nu mai am timp de nimic...si acum am reusit sa gasesc o portita in ocupatu-mi timp...bn de fapt nu sunt chiar asa de ocupata dar am cam fost plecata....ehee...sa va povestesc ce am facut eu in aceste zile minunate....sa vedem..
Sambata- trezirea pe la 9 jumatate dimineata..pe la 10 vorbesc cu irina sa ne intalnim la obor ..eu trebuia sa-mi caut margele si o bratara gri...asa ca la 12 jumate ne intalnim..la 1 trebuia sa mergem la romina iar apoi sa plecam spre locul unde trebuia sa se tina petrecerea..bineinteles ca am intarziat..dar nici nu am ajuns bine,..mai aveam o statie si ne intalnim cu romina..care bineinteles intarzia si ea...pe la 2 fara ceva am ajuuns si noi..fetele s-au luat cu barfa...bine eu si irina i-am dat cadoruile...bineinteles romina a fost incantata de papusa barbie imbracara in mov pe care i-am luat-o...ea inteligenta ca a vrut asa ceva...eu si mai inteligenta ca i-am luat=))...trecem peste...
si la 4 trebuia noi sa ne vdm cu restu invitatilor ...la 4 fara 10 minute fetele erau inca acasa pregatindu-se de petrecere (casa fiind la o ora de mers cu masina de destinatie)
au luat fetele un nenorocit de taxi...am ajuns la 4 jumate (deja anuntase parte din invitati de intarziere)
toate bune si frumoase...ajungem la destinatie...stam...ce stam...si pe la 5 jumate eu plec...ehh.,...eram asteptata in alta parte...la naiba...sa scurtez....pe la 12 am fost inapoi la petrecere..care s-a continuat acasa la romina..impreuna cu alte 9 persoane...si nu intru in prea multe detalii...a fost o noapte nedormita si zgomotoasa si am cuprins tot.....
Duminica- pe la 8 fara ceva ne-am culcat si noi....adica eu si 2 dintre fulgi..romina raluca si adriana au ramasa sa faca naiba stie ce..ele dormisera putin....fetele trebuiau sa mearga la marsul mosilor...asa ca m-am trezit..din pacate doar eu...alea 2 inca dormeau....ajungem noi acolo...ne imbracam frumos in niste Mos Craciuni..si fatalitate....telefonu suna si suntem anuntate la naiba ca a disparut un laptop..si trebuie sa mergem urgent acolo....noi eram gen...yeeeeeeeeeee...si plecam..iar nu dau detalii...dar laptopu a fost fasit...ajung eu pe la 6 acasa...si in loc sa dorm..dau drumu la blestematu asta de calculator si ma apuc de scris...nu...acum nu e duminica...e marti...pentru ca iar am lasat postu nefinalizat
Luni- ma trezesc la 10 ( eu nu dorm mai mult de 9)...eram obosita rau...si in loc sa plec la patinuar cu blondele asa cum stabilisem...astea dormi ca avlizele uitate pe peron...de la romina reusesc sa scot cate ceva..gen "nu am chef decat sa dorm"
abandonez misiunea si plec la un fil cu fratimiu si inca 2..mihai si florin...a fost foarte amuzant filmu..iar dupa ne trece noua prin cap sa jucam un bowling...a fost bine..pentru ca mai avea de dat fiecare d 4 ori si jocul se termina..iar eu eram in fruntea clasamentului la o distanta de 10 puncte de urmatorul...doar ca fatalitate...se cam strica chestia aia acre lasa popice si ele incep sa acda..asa ca baietii dau strike-uri si 2 din e ma depasesc...cand vine iar randul meu..chestia aia s-a blocat de tot...si merg astia sa reclame...incredibil de politicoasa tipa zice...asteptati 3 minute...trec 10 minute...nici dracu nu venise...si se enerveaza unu din ei...da...si acum ce...pica un om langa popice acolo ca sa le repare...nu termina el de spus asta si...langa popice se vad 2 picioare...si ghiciti ce...a venit un om=))...va dati seama ca eram pe jos de ras...terminam jocul...si eu ies pe locul 2...desi ar fi trebuit sa fiu prima..dar nu conteaza ne-am distrat .....apoi pe la 8 jumate imi suna mirificul telefon cu soneria lui cea cristalina...mamaaaaa=)) unde naiba umblati la ora asta..miscare acasa...noi..cum naiba sa afcem sa ajungem mai repede..bn..luam metrou..da nu avem decat o calatorie si culmea am ramas si fara bani...asa ca au sarit baietii nenorocitele alea d bare d la metrou....si in juma de ora am ajuns acasa
Marti- o zi normala si raguta petrecuta cu 2 fulgi ( na k v-am zis fulgi)...am fost in cora...am luat cadouri ...ne-am facut poze cu diferite palarii desi ne grabeam..am avut incidente cu tipi dubiosi care nu stiau sa vorbeasca=))...ce pot sa spun..a fost chiar dragutz...sa vedeti cum beau fetele laptik cu ciocolata d la Fulga=)) ce dreacu eram fenomenaleeeee...apoi ajungem noi la romina acasa...lasam cica bagajele..de fapt pe ale mele le caram dupa noi ca erau cadouri si eu trebuia sa ajung cu ele acasa....si sa vedeti ce frumos am pus tot in geanta...si apoi i-am dat ruxandrei sa acre oala=))
au fost fetele la colindat..au primit fetele portocale...mere...eugenii..si banii..nu prea numerosi..dar cui ii pasa..nu am fost dupa bani..am fost de "Fun" vorba ruxandrei...am urat sarbatori fericite la etaje la care nu ne-a deschis nimeni usa..ne-am speriat de caini care latrau..am ras cand am uitat versurile pentru ca foile cu versurile au ramas undeva pe pat la romina.. am ras cand am asteptat la lift....era pe undeva la opt..noi eram la parter..asteptam noi liftu..si fulgu mov zice...sa vezi k o s coboare un tip buuuun din lift..eu repede...3=))=))=))..si cand liftul ajunge la parter...usa se deschide...ce sa vezi..din el iese un tip..nu stiu cum arata pentru ca eu si ruxandra eram pe jos de ras=))=)) iar romina il intreba daca primeste cu colindu=))=))=))
am ajuns imtr-un final acasa si m-am apucat de ambalat cadouri..care au iesit foarte foarte foarte frumos...
desi mai devreme am scris ca e marti...o sa aveti o surptiza...e vineri seara...a diua zi de craciun..asa ca mai am de povestit cate ceva=))=))
Miercuri si Joi- de ce le-am pus impreuna cand miercurei a fost Craciunu? ei bine..pentru ca a fost groaznik
m-am trezit marti dimineata cu o durere de gat infernala...inghiteam si ma durea...asta trecand peste faptul ca ma dureau picioarele de la patine..ca aveam febra musculara de la alergat si ca ma durea mana de la caratul gentii mult prea grele...
sa va zic cum am petrecut eu cele 2 zile? pentru ca oricum nu e mare diferenta intre ele...trezil la 11 (da la 11) ...luat pastiluta aia nenorocita din ora in ora...timp in care dormeam si am trezea mama sau tata ca sa iau pastila (asta marti)
....am baut 5 fervexuri...am baut 5 litri de ceai...am luat antibiotice 1 o data la 6 ore....si alte pastile de astea...pe care le iubeeeeesc (eu urasc pastilele) miercuri..ziua de craciiiiiuuuuuun...yeeee...ce bine....la naiba..am dormit pana pe la 1....am plecat apoi la bunicamiu...am mancat o feliuta de cascaval..mai mult nu puteam inghitii...si la 3 eram deja in paaaat...m-am trezit la 7 cand s-au gandit ei ca pentru durerea in gat tre sa-mi dea sa mananc lamaie..si m-am infruptat din cele 2 lamai...taiare felii subtiri si pune intr-o farfuirie sub forma de munte...si apoi am plecat.. pe la 8 eram acasa...am stat sa citesc...tre sa mentionez numele cartii pentru ca este bestiala "AMURG" e o poveste cu vampirii...e mortala cartea....am stat pana la 1 sa citesc...apoi m-am culcat
Vineri - in sfarsit am ajuns la ziua de azi..m-am trezit ca un om normal la 9 jumate...sa termin cartea..si m-am apucat si de volumul 2 (are 3 volume ddar al 3-lea nu a aparut inca) apoi am mancat alta feliuta mortala de cascaval....si am stat in patr pana la 3 cand au venit musafirii...am incercat sa par normala..am stat cu copilul lor (copilu e clasa a 11-a mai mare cu 2 ani ca mn...da trecem peste..copilu..) si apoi am adormit iar pe la 5...am dormit iar 2 ore...apoi pe la 7 am revenit la calculator..am vorbit cu diversi oameni...si am ajuns in momentul de fata..slava domnului...hmm..cum sa inchei..nu stiu...sunt doar curioasa cat de mult am scris..pentru ca e unu din putinele posturi pe care nu le-am scris in document si le-am scris direct aici:)) trecem peste:))
Craciun fericit si tot ce va doriti
plus multi pupici celor care reusesc sa citeasca tot:8 >:D< (semnu asta e pus k sa-i arat rominei k mie imi merge
Ar trebui sa-mi fie rusine...n-am m-ai scris nimic..bn..nimic la calculator..m-am simtit stupid zilele astea...si acum ma simt la fel...parca imi vine sa bat pe cineva..cred ca e din cauza faptului ca nu am acel ceva pe care mi-l doresc
Well..desi inceputul postului e intr-un mod..au trecut 7 ore de atunci..ore in care am fost la scoala..starea mea de spirit s-a imbunatatit considerabil...ceea ce e de-a dreptul bine nu? da...chiar e...ehh...si totusi sunt trista...nu sunt trista pentru mine..desi eu mi-am indeplinit scopul ..de fapt altcineva a facut asta..
A mai trecut o zi..ma simt prost vazand ca in 2 zile nenorocite am scris aproximativ 7 randuri..si desi am un chef nebun sa scriu parca inspiratia fuge de mine...si as reusi sa fug dupa ea..dar parca cineva m-a incaltat cu patine si eu sunt pe gheata si ea e pe pamant...ceea ce va dati si voi seama ce inseamna avand in vedere ca azi e a 3 a oara cand am pus blestematele de patine in picioare..nu ar fi fost asa de rau..daca nu as fi cazut..hehe..cine era cu blugii uzi azi? a ? a?..da azi ghicit...a fost foarte greu nu...e..a fost o zi frumoasa...desi exista 2 lucruri ce-mi umbresc fericirea deplina...unul se erzolva maine...dar problema mea ce mare...aia nu se va rezolva vreodara...cum zice una din melodiile care plac "sunt doar iluziiii"//iluzii desarte..dar orice om are voie sa viseze..dar deja devine dependenta..visurile ma alimenteaza si ma deprim si mai tare..si totusi..simt o chestie puternica care provine din neant...si nu inteleg exact ce e cu durerea ce-mi apasa sufletul...si care e cauza...pentru ca este imposibil ca asta sa se intample..dar nu..nu vreau sa ma gandesc la lucruri urate...trebuie doar sa traiesc clipa..da..asta voi face..voi trai clipa
La naiba..cata alineatu...deja am inceput sa scriu fara logica..si la o adica nici nu-mi pasa..tot ce-mi doresc e sa ma descarc..la urama urmei deasta am creat blogul..sa am descarc si sa-mi exprim toate frustrarile..desi imi place cum suna faza cu fantasticu...nu am starea de spirit in aceasta perioada sa scriu asa ceva...acum vreau doar sa ma simt mai bine..si promit ca dupa sarbatori scriu povestea cu magazinu de jucarii si cea cu omul de zapada...
a venit vacanta si ciudat eu nu ma simt deloc mai bine..ochii mai au putin si lacrimeaza si in acelasi timp imi vine sa-l omor p vecinu de sus a carui muzica fenomenala ma face sa vomit...iar sunt nevoita sa dau drumu la bose si sa incerc sa fac ceva sa nu mai aud cacatu ala de manea pe care-l asculta..am nevoie urgenta de o petrecere..am nevoie urgenta de cineva care sa ma ia in brate..am nevoie de orice in momentu asta..si totusi nu pot decat sa scriu..sa aberez si atat..pff..se putea si mai rau...cred ca am 1000 d greseli..dar jur ca nu am nici un chef sa corectez nimic..pentru sa sigur o sa-mi dau seama ce tampenii am scris..si o sa tai si aia si aia si aia si postu meu o sa ramana cu 3 randuri=))
mama ma freaca la cap sa termin nenorocita aia de ordine din camera..daqr nu vreau nu am chef si off..totusi trebuie...nu e vina mea ca a trebuit sa scot tot din dulap k sa-mi dau seama cu ce vreau sa ma imbrac si ghiciti la ce rezultat am ajuns...hehe..nici acum nu stiu...tare nu?
vreau cadouri...multe..si de fapt nu vreau decat unul singur..dar ehh..tre sa fiu umpic cam beata ..m rog...nu intru in detalii...
cred ca o sa termin aici..am senzatia ca am aberat suficient pe ziua de azi si ca am scris suficiente lucruri fara noima si fara pic de sens..dar nu conteaza...ma simt putin mai bine ca la inceput..si e o chestie ca nu mai impartasesc totul doar cu ursuletu meu ubit...cu care o sa pun o poza la un moment dat...pentru ca nu am..off...ce viata.,..vreau sa afc poze...da nu merge aparatu..vreau aparat reparat..incep sa ma doara ochii de la calculator...nu..d fapt cred ca e de la faptu ca saptamana asta am dormit "foarte mult"...mdea....o sa inchei..promit..nu mai aberez...cred...sper...of..gata..trebuie sa ma opresc..
sper ca o sa aibe cineva rabdare sa cteasca ..asta=))
Well..desi inceputul postului e intr-un mod..au trecut 7 ore de atunci..ore in care am fost la scoala..starea mea de spirit s-a imbunatatit considerabil...ceea ce e de-a dreptul bine nu? da...chiar e...ehh...si totusi sunt trista...nu sunt trista pentru mine..desi eu mi-am indeplinit scopul ..de fapt altcineva a facut asta..
A mai trecut o zi..ma simt prost vazand ca in 2 zile nenorocite am scris aproximativ 7 randuri..si desi am un chef nebun sa scriu parca inspiratia fuge de mine...si as reusi sa fug dupa ea..dar parca cineva m-a incaltat cu patine si eu sunt pe gheata si ea e pe pamant...ceea ce va dati si voi seama ce inseamna avand in vedere ca azi e a 3 a oara cand am pus blestematele de patine in picioare..nu ar fi fost asa de rau..daca nu as fi cazut..hehe..cine era cu blugii uzi azi? a ? a?..da azi ghicit...a fost foarte greu nu...e..a fost o zi frumoasa...desi exista 2 lucruri ce-mi umbresc fericirea deplina...unul se erzolva maine...dar problema mea ce mare...aia nu se va rezolva vreodara...cum zice una din melodiile care plac "sunt doar iluziiii"//iluzii desarte..dar orice om are voie sa viseze..dar deja devine dependenta..visurile ma alimenteaza si ma deprim si mai tare..si totusi..simt o chestie puternica care provine din neant...si nu inteleg exact ce e cu durerea ce-mi apasa sufletul...si care e cauza...pentru ca este imposibil ca asta sa se intample..dar nu..nu vreau sa ma gandesc la lucruri urate...trebuie doar sa traiesc clipa..da..asta voi face..voi trai clipa
La naiba..cata alineatu...deja am inceput sa scriu fara logica..si la o adica nici nu-mi pasa..tot ce-mi doresc e sa ma descarc..la urama urmei deasta am creat blogul..sa am descarc si sa-mi exprim toate frustrarile..desi imi place cum suna faza cu fantasticu...nu am starea de spirit in aceasta perioada sa scriu asa ceva...acum vreau doar sa ma simt mai bine..si promit ca dupa sarbatori scriu povestea cu magazinu de jucarii si cea cu omul de zapada...
a venit vacanta si ciudat eu nu ma simt deloc mai bine..ochii mai au putin si lacrimeaza si in acelasi timp imi vine sa-l omor p vecinu de sus a carui muzica fenomenala ma face sa vomit...iar sunt nevoita sa dau drumu la bose si sa incerc sa fac ceva sa nu mai aud cacatu ala de manea pe care-l asculta..am nevoie urgenta de o petrecere..am nevoie urgenta de cineva care sa ma ia in brate..am nevoie de orice in momentu asta..si totusi nu pot decat sa scriu..sa aberez si atat..pff..se putea si mai rau...cred ca am 1000 d greseli..dar jur ca nu am nici un chef sa corectez nimic..pentru sa sigur o sa-mi dau seama ce tampenii am scris..si o sa tai si aia si aia si aia si postu meu o sa ramana cu 3 randuri=))
mama ma freaca la cap sa termin nenorocita aia de ordine din camera..daqr nu vreau nu am chef si off..totusi trebuie...nu e vina mea ca a trebuit sa scot tot din dulap k sa-mi dau seama cu ce vreau sa ma imbrac si ghiciti la ce rezultat am ajuns...hehe..nici acum nu stiu...tare nu?
vreau cadouri...multe..si de fapt nu vreau decat unul singur..dar ehh..tre sa fiu umpic cam beata ..m rog...nu intru in detalii...
cred ca o sa termin aici..am senzatia ca am aberat suficient pe ziua de azi si ca am scris suficiente lucruri fara noima si fara pic de sens..dar nu conteaza...ma simt putin mai bine ca la inceput..si e o chestie ca nu mai impartasesc totul doar cu ursuletu meu ubit...cu care o sa pun o poza la un moment dat...pentru ca nu am..off...ce viata.,..vreau sa afc poze...da nu merge aparatu..vreau aparat reparat..incep sa ma doara ochii de la calculator...nu..d fapt cred ca e de la faptu ca saptamana asta am dormit "foarte mult"...mdea....o sa inchei..promit..nu mai aberez...cred...sper...of..gata..trebuie sa ma opresc..
sper ca o sa aibe cineva rabdare sa cteasca ..asta=))
vreau vacaaaaanta
vreau vacaaaaanta
niciodata nu cred ca mi-am dorit o vacanta atat de tare...totul incepe sa ma enerveze la scoala..si numai la gandul ca a doua zi ma intorc de unde am plecat imi vine sa ma arunc pe geam (nu am ganduri sinucigase..stay chill) =)) si totusi..unde sunt zilele minunate de vara in care soarele ne mangaia (sau ne facea sa gafaim) ...imi lipsesc zilele calduroase prea tare..nu vreau blanuri si haine groase..vreau maieute si tricouri...si sandalute (nu suport sandalele dar nu conteaza).... plus ca vreau sa fiu plecata toata ziua...sa plec dimineata la 8...si sa ma intorc seara la 9...si apoi sa mai stau inca vreo ora pe afara prin preajma blocului...
vreau sa merg cu barca..doamne ce epripetii am avut noi cu barca...nu lasati 4 fete intr-o barca..e teroare=)) ...ba nu au vaslele bagate si ele dau ca la caiac..imaginati-va viteza cu care mergeam=))=))=))=))...ba merg cu spatele in fata..ca deh..eu tre sa vad incotro vaslesc=)) ...doamne...a fost frumos.foarte frumos..am facut si filmulete in barca...si poze...ahh..imi e dor de zilele alea....
imi lipsesc multele sesiuni de shopping ...cand naiba sa mai am timp si de ele cu atata scoala....
imi e dor de zilele in care stateam 4 ZUZE (asa vreau eu cavalerito sa va zic) si nu faceam nimic...dar radeam...radeam...radeam=)) imi lipsesc zilele din vacanta asta de vara...si ma gandesc ca mai am muuuult pana la urmatoarea...ceea ce e foooooarte naspa....dar hey...vad o luminita...o vacanta de 2 saptamani...nu e cine stie ce..unii pleaca in turcia..altii pleaca la tara...dar vinerea asta va fi speciala...si abea astept...
niciodata nu cred ca mi-am dorit o vacanta atat de tare...totul incepe sa ma enerveze la scoala..si numai la gandul ca a doua zi ma intorc de unde am plecat imi vine sa ma arunc pe geam (nu am ganduri sinucigase..stay chill) =)) si totusi..unde sunt zilele minunate de vara in care soarele ne mangaia (sau ne facea sa gafaim) ...imi lipsesc zilele calduroase prea tare..nu vreau blanuri si haine groase..vreau maieute si tricouri...si sandalute (nu suport sandalele dar nu conteaza).... plus ca vreau sa fiu plecata toata ziua...sa plec dimineata la 8...si sa ma intorc seara la 9...si apoi sa mai stau inca vreo ora pe afara prin preajma blocului...
vreau sa merg cu barca..doamne ce epripetii am avut noi cu barca...nu lasati 4 fete intr-o barca..e teroare=)) ...ba nu au vaslele bagate si ele dau ca la caiac..imaginati-va viteza cu care mergeam=))=))=))=))...ba merg cu spatele in fata..ca deh..eu tre sa vad incotro vaslesc=)) ...doamne...a fost frumos.foarte frumos..am facut si filmulete in barca...si poze...ahh..imi e dor de zilele alea....
imi lipsesc multele sesiuni de shopping ...cand naiba sa mai am timp si de ele cu atata scoala....
imi e dor de zilele in care stateam 4 ZUZE (asa vreau eu cavalerito sa va zic) si nu faceam nimic...dar radeam...radeam...radeam=)) imi lipsesc zilele din vacanta asta de vara...si ma gandesc ca mai am muuuult pana la urmatoarea...ceea ce e foooooarte naspa....dar hey...vad o luminita...o vacanta de 2 saptamani...nu e cine stie ce..unii pleaca in turcia..altii pleaca la tara...dar vinerea asta va fi speciala...si abea astept...
Alte ganduri:)
Incepe nebunia...goana dupa cadouri..de fapt daca stau sa ma gandesc a inceput deja..deja a tercut 6 decembrie (a venit mos nicolae pentru cei care nu s-au prins)..deja prima parte din cadouri a fost data..si mi-am marit colectia de cercei...si am primit niste margelute superbe (verzi normal), dar e un verde pe care nu-l aveam (am 3 nuante de verde fara asta primit) ...si cat de bine miros betisoarele alea parfumate luate special pentru zodia mea (gemeni adica) si lumanarea gigant pe care mi-o doresc de muuuuult...ahh...sa numai vorbesc de tonaju de dulciuri...e asa de bine sa primesti cadouri...ahh....imi place la nebunie si sa fac cadouri...de ce sa mint e mai interesant sa primesti dar senzatia aia pe care o ai cand dai un cadou ma binedispune de fiecare data..in mod straniu=))
dar urmeaza partea a doua..si de fapt aia mai interesanta..cu mai multe cadouri=)) ...yeeee...chiar ma gandisem sa-i fac o scrisoare lui mosu..dar nu-mi vine in cap nici o chestie materiala...doar chestii pe care nu le poate pune sub brad...cred ca e primu an in care chiar nu-mi doresc nimic si nu simt ca am nevoie de ceva material...ciudaaaat (ehh poate as avea nevoie sa-mi repare naiba aparatu ala..dar asta nu se pune)
acum vine partea aia mai grea..ce naiba iau eu cadou..eheee...si parca am asa de multe cadouri de facuuuuut=)) daca ar fi dupa mine as lua cadou la toata planeta dar nu dispun de atatia bani=)) mama....parca imi e dor de pranzu ala in familie...unde participa tot familionu (care e destul de mic la numa...nu am decat un unchi..si un var vitreg) plus cei 3 bunici (am 4 dar unii au divortat deci nu pot sta impreuna la aceiasi masa) parintii..fratioru meu scump...si ...hmm...nuj cum sa le zic..ai mei sunt nasii copilului (are 19 ani dar deh) lor..si...cred ca astia suntem toti....totusi o sa fie dragut sa primesc cadouri de la bunici (intotdeauna aleg lucruri interesante..pe bune) si sincera sa fiu abea astept vacanta..mai am exact 5 zile de scoala..si o sa pot tipa....yeeeeeee....mai ales ca vineri seara am petrecerea..ma rog..nu am eu..dar plec la petrecere...o sa fie o seara interesaaaaaaaaanta din toate punctele de vedere (cine stie cunoaste)
off..din pacate trebuie sa inchei postul..trebuie sa ma duc sa-mi iau mp4 pentru ca nu mai suport muzica vecinilor...si simt nevoia sa ascult umpic de papa roach...sper ca nu intru iar in depresie....hmm..sa postez si povestioara facuta ieri in ora d isto?...cred ca o s-o pun...
dar urmeaza partea a doua..si de fapt aia mai interesanta..cu mai multe cadouri=)) ...yeeee...chiar ma gandisem sa-i fac o scrisoare lui mosu..dar nu-mi vine in cap nici o chestie materiala...doar chestii pe care nu le poate pune sub brad...cred ca e primu an in care chiar nu-mi doresc nimic si nu simt ca am nevoie de ceva material...ciudaaaat (ehh poate as avea nevoie sa-mi repare naiba aparatu ala..dar asta nu se pune)
acum vine partea aia mai grea..ce naiba iau eu cadou..eheee...si parca am asa de multe cadouri de facuuuuut=)) daca ar fi dupa mine as lua cadou la toata planeta dar nu dispun de atatia bani=)) mama....parca imi e dor de pranzu ala in familie...unde participa tot familionu (care e destul de mic la numa...nu am decat un unchi..si un var vitreg) plus cei 3 bunici (am 4 dar unii au divortat deci nu pot sta impreuna la aceiasi masa) parintii..fratioru meu scump...si ...hmm...nuj cum sa le zic..ai mei sunt nasii copilului (are 19 ani dar deh) lor..si...cred ca astia suntem toti....totusi o sa fie dragut sa primesc cadouri de la bunici (intotdeauna aleg lucruri interesante..pe bune) si sincera sa fiu abea astept vacanta..mai am exact 5 zile de scoala..si o sa pot tipa....yeeeeeee....mai ales ca vineri seara am petrecerea..ma rog..nu am eu..dar plec la petrecere...o sa fie o seara interesaaaaaaaaanta din toate punctele de vedere (cine stie cunoaste)
off..din pacate trebuie sa inchei postul..trebuie sa ma duc sa-mi iau mp4 pentru ca nu mai suport muzica vecinilor...si simt nevoia sa ascult umpic de papa roach...sper ca nu intru iar in depresie....hmm..sa postez si povestioara facuta ieri in ora d isto?...cred ca o s-o pun...
Of...
eu iar ma descarc prin scris...
simt ca ceata imi afecteaza vederea..numai stiu daca asta chiar se intampla sau voi iesi din ceata si voi da de lumea mea verde si plina de iepurasi si broscute..tot ce stiu e ca doare...si ca deja ma ustura ochi de la ceata...
doamne cat de puternic poate fi sentimentu asta...si cat de rau ma pot simti..toti imi zic sa ma bucur...e mai bine asa...si stiu asta..stiu ca e mai bine asa...dar de ce nu ma pot bucura, de ce de fiecare data imi vine sa plang sa tip...si toate fara folos....el e departe de mine...foarte departe...peste ocean..iar diferenta d fus orar face sa ne fie greu sa comunicam..si totusi imi e dor de el...imi e dor de blondu me zapacit...care ma intelegea...off...stiam ca o sa-mi fie greu...dar nu stiam ca dupa atatea luni nu o sa trec peste...si totusi..nu e usor sa treci peste o prietenie de 9 ani..peste atatea clipe fericite....cum sa ma impac eu cu ideea ca dupa atatea craciunuri petrecute impreuna...o sa trebuiasca sa rezist singura la pranzu de Craciun..el...ela salvarea mea..el...era totul...el inca este totul, doar ca numai este aici..si mie imi este al naibii de dor de el...si degeaba...stiu ca si lui ii e dor de mine...dar nu ma pot obisnui cu ideea ca nu putem face nimic, ne supunem legilor timpului, timpul nu exista totusi...dar trebuie sa facem ca el..dar cine stie..poate dupa acesti 4 ani..departe de el...intalnirea va fi foarte dulce...bineinteles eu plec din aceasta tara namaipomenita...dar pana atunci...toate raman doat la stadiul de vis si durerea din sufletul meu devine din ce in ce mai mare..asta e...se mai intampla...
simt ca ceata imi afecteaza vederea..numai stiu daca asta chiar se intampla sau voi iesi din ceata si voi da de lumea mea verde si plina de iepurasi si broscute..tot ce stiu e ca doare...si ca deja ma ustura ochi de la ceata...
doamne cat de puternic poate fi sentimentu asta...si cat de rau ma pot simti..toti imi zic sa ma bucur...e mai bine asa...si stiu asta..stiu ca e mai bine asa...dar de ce nu ma pot bucura, de ce de fiecare data imi vine sa plang sa tip...si toate fara folos....el e departe de mine...foarte departe...peste ocean..iar diferenta d fus orar face sa ne fie greu sa comunicam..si totusi imi e dor de el...imi e dor de blondu me zapacit...care ma intelegea...off...stiam ca o sa-mi fie greu...dar nu stiam ca dupa atatea luni nu o sa trec peste...si totusi..nu e usor sa treci peste o prietenie de 9 ani..peste atatea clipe fericite....cum sa ma impac eu cu ideea ca dupa atatea craciunuri petrecute impreuna...o sa trebuiasca sa rezist singura la pranzu de Craciun..el...ela salvarea mea..el...era totul...el inca este totul, doar ca numai este aici..si mie imi este al naibii de dor de el...si degeaba...stiu ca si lui ii e dor de mine...dar nu ma pot obisnui cu ideea ca nu putem face nimic, ne supunem legilor timpului, timpul nu exista totusi...dar trebuie sa facem ca el..dar cine stie..poate dupa acesti 4 ani..departe de el...intalnirea va fi foarte dulce...bineinteles eu plec din aceasta tara namaipomenita...dar pana atunci...toate raman doat la stadiul de vis si durerea din sufletul meu devine din ce in ce mai mare..asta e...se mai intampla...
Dupa bal (part II)
Da..asa cum am prezis..nu am avut timp sa mai scriu nimic inainte...ehh..dar nu conteaza..pana la uema importante sunt impresiile de dupa..nu cele dinainte...a fost..cum sa spun mai bine... SUPER=))
a fost o dantuiala continua...cred k am dansat in jur de 7 ore...sau 6 ore jumate..pe acolo...ma dureau picioarele de nu le mai simteam si precizez nu am avut deloc tocuri (deci va dati seama cum s-au simtit persoanele cu tocuri)
a cantat morandi....hehe...am facut pozica cu Randi...care era ca de obicei super cute:X:X....
a fost o ocazie ca sa-mi revad si cativa din fostii colegi (care precizez k au ramas la fel...in sensul rau)=))
missu si misteru...ce sa zic despre asta...facaturaaaa...adica pana mea tipa aia e inalta si lovita de tren din ambele parti...totusi e o chestie buna k n-a castigat tipa acre a dansat oriental in sutien=)) iar misteru...ala sa zicem ca a fost pe bune...=))=)) sa zicem...=))=))
ehh..atmosfera a fost divina=)) pe langa faptu ca au fost cateva (mai multe) parasute pitipoance whatever care erau imbracate..sau ma rog...erau mai mult dezbracate=)) si erau cam..o duzina d prezervative la fiecare masa (mai putin la a noastra..ceea ce m-a dus cu gandu ca astia le-au luat inainte sa sa ajung eu...)
hmm...ce a mai fost...pai cam atat cred...cert e ca m-am distrat si chiar imi pare rau ca pana la anu numai avem bal=)) ehh...
Inainte de bal (partea I)
Well...am o stare destul de ciudatica...nu are neaparat legatura cu balu..dar simt nevoia sa fac mai multe si mai multe ca sa arat cat mai bine..knd de fapt nu e decat o seara..bn e balu bobocilor nu e chiar ca orice petrecere...dar am o senzatie d usoara emotie (naiba stie de ce)
e adevarat ca nu am mai fost la o petrecere de ceva timp (uite ce face scoala din om) dar nu aveam stari deastea dubioase....eh
stau pe blestematu asta de scaun de la calculator..imbracata exact cu hainele in care ma voi prezenta maine la bal...nu pentru ca as avea vreo placere morbida de a sta in casa in maneca scurta in mijlocu iernii ci pentru ca astept sa vina tata sa comenteze tinuta...parca il aud "nu vrei tu mai bine pantaloni?" sau " nu e cam scurta, ar trebui sa treaca de genunchi" =)) cu toate astea am aprobarea mamei..ceea ce e cu adevarat ceva=))
si totusi starea mea e la fel de strange..ma uit la ceas..peste 13 ore o vad p blonda..si merem sa-si ia cizme...off...numai am rabdare...ce naiba se intampla..stare tampita=)) pleacaaaa=)) nu nu are de gand sa plece..dar nu conteaza...nici ciocolata asta cu rom nu ma calmeaza...nici iubitele mandarine care de obicei au un efect nemaipomenit asupra mea...off...e chiar rau...si asta ma duce cu gandul la intrebarea blondei "E grav?"
cred ca a trecut o ora si tata numai vine...la naiba..trebuie sa fac si baita si mai si inghet pe deasupra...ce tot face? iar e plecat cu treaba..off...
sper sa am timp sa scriu partea a doua maine...cu cateva ore inainte de bal..daca nu...continuarea dupa bal...wish me luck..si distractie placuta=))
e adevarat ca nu am mai fost la o petrecere de ceva timp (uite ce face scoala din om) dar nu aveam stari deastea dubioase....eh
stau pe blestematu asta de scaun de la calculator..imbracata exact cu hainele in care ma voi prezenta maine la bal...nu pentru ca as avea vreo placere morbida de a sta in casa in maneca scurta in mijlocu iernii ci pentru ca astept sa vina tata sa comenteze tinuta...parca il aud "nu vrei tu mai bine pantaloni?" sau " nu e cam scurta, ar trebui sa treaca de genunchi" =)) cu toate astea am aprobarea mamei..ceea ce e cu adevarat ceva=))
si totusi starea mea e la fel de strange..ma uit la ceas..peste 13 ore o vad p blonda..si merem sa-si ia cizme...off...numai am rabdare...ce naiba se intampla..stare tampita=)) pleacaaaa=)) nu nu are de gand sa plece..dar nu conteaza...nici ciocolata asta cu rom nu ma calmeaza...nici iubitele mandarine care de obicei au un efect nemaipomenit asupra mea...off...e chiar rau...si asta ma duce cu gandul la intrebarea blondei "E grav?"
cred ca a trecut o ora si tata numai vine...la naiba..trebuie sa fac si baita si mai si inghet pe deasupra...ce tot face? iar e plecat cu treaba..off...
sper sa am timp sa scriu partea a doua maine...cu cateva ore inainte de bal..daca nu...continuarea dupa bal...wish me luck..si distractie placuta=))
Doar ma descarc
Trebuie sa ma descarc..chiar trebuie..pt k altfel nu o sa ma pot opri din plans. Nu e un plans de tristete ..e un plans isteric...si ziua a inceput asa de frumos...si sa se continue in halu asta..nu e frumos deloc.
nu suport persoanele care nu sunt punctuale, dar mai presus de toate nu suport persoanele care nici macar nu se chinuie sa anunte ca numai vin. off..nu suport sa-mi stric programu din cauza unor ametiti care nu stiu ce vor de la viata si care lasa totul in voia sortii.
de la un timp cred ca am devenit cam irascibila. ma enervez foarte repede. numai suport sa fiu luata ironic de persoane care vad ca asta singuru mod de aparare. am obseravt ca unicul mod de aparare al unora e sa fie ironici si sa ia peste picior.
e oare o problema la mn? imi vine sa tip in colo si in coace si sa urlu de nervi? si totusi..cum sa nu urli cand vezi atata lipsa de dezinteres si de nepasare si pur si simplu iti vine sa dai in cap..noroc ca nu sunt o persoana violenta...
Ce greu e...
Simt nevoia sa scriu si n-am nici cea mai vaga idee despre ce, simt nevoia sa-mi exprim fericirea care imi strabate tot corpul si care nu-mi ajuta deloc creierul sa gandeasca...as vrea sa scriu atat de multe dar am atatea de facut si normal, ca de obicei nici nu scriu nici nu fac nimic, ar trebui sa asez naiba hainele alea in dulap, care in fiecare dimineata sufera procesul de scos, ales haine si inghesuit inapoi in dulap ar trebui sa pun creioanele colorate de pe birou undeva, ar trebui sa asez multele cd-uri de muzica care sunt insirate, naiba stie de ce pt ca nu le ascult niciodata, ar trebui sa fac cateva teme pentru scoala, dar cine are chef de asa ceva, parca e mult mai interesant sa stau si sa scriu aici...ar trebui sa-i pun lu fratimiu de mancare, dar nu am chef, el sta la calculator, sa se descurce, ar trebui sa ma duc sa scot rufele din masina (off...asta chiar o s-o fac) , ar trebui sa ma opresc din scris si sa ma usuc ..dar iar o sa plec cu parul ud (norocul meu e ca racesc doar vara) ar trebui sa fac multe dar nu am chef si parca totul mi se pare inutil acum, o sa public postarea asta fara sens si o sa ma duc sa scot blestematele alea de rufe din masina si apoi o sa le pun la uscat, apoi o sa-mi fac ghiozdanul si o sa plec...di iar nu fac nimic...off...ce greu e...
Povestea Timpului
"Lanturile acestea ma rod, povara aceasta am purtat-o prea mult timp si prea mult timp am stat martor la tot ceea ce ai facut. Te-ai jucat ca o fetita cu papusile sale, ai ras si chiar ti-a placut cand ai vazut suferinta. Prea mult prea ai gresit fara macar sa te gandesti o clpa la consecinte. Din cauza iubirii pentru tine m-am sacrificat ca sa iti fie bine tot tie. Insa........nu mai, nu mai suport vreau LIBERTATE. Am sa o obtin indiferent de pret. Eu sunt Timpul eu treuie sa continui eu trebuie sa exist eu nu sunt ca tine. Viata are nevoie de mine ca sa continue. In schimb tu, tu esti indispensabil...tu......"
"Oare asa sa fie? Te crezi etern, intelept si totsi din dragoste ai cazut in capcana mea! Eu cred ca esti patetic. Nu ai observat ca eu in tine nu am vazut decat o mare amenintare? Eu da eu Destinul de care oamenii pot scapa din ghearele mele din cauza ta. Dar daca tu nu esti, eu devin eterna."
"Nu vezi oamenii sufera nu pot muri nu pot dormii nu se pot naste. Chiar si Argonia e cuprinsa de ea insasi."
"Taci!"zbiera Destinul. "Ce proasta am fost sa vin aici din cand in cand sa iti povestesc c se intampla afara doar ca sa nu te simti singur. Si tu , tu nu faci altcva decat sa mi te plangi. Ti-e frica, nu-i asa? De mine.....Asa si trebuie si mie mi-a fost cand te vedeam cum lasi acele fiinte pe care tu le compatimesti atat de mult, sa scape, sa fuga de mine iar eu ramaneam de fiecare data singura. Dar nu conteaza acum nu mai mi-e frica de nimic. Ca dovada la cele spuse am sa plec si am sa te las sa savurezi singur aceasta liniste inspaimantatoare"
In gandurile sale Tmpul "Da, du-te ai sa vezi tu cum e cand vor veni dupa tine Cele Trei. Sa vad daca poti sa mai fi eterna atunci caci daca tu esti eterna atunci si ele vor fi"
In indepartata lume a muritorilor Cele Trei se intindeau ca o plaga incercand sa se cuprinda una pe alta. Fiinte fantome materie totul se amesteca si se separa. Lumea era distrusa. Printre ruinele acestui haos hoinarea la fel de infrigurata si trista fetita, imbracata in negru cu o gluga larga pe cap. Privea stangaci in toate partile incercand sa se agate de existenta. Pare fiind cea mai afectata de aceasta intorsura. Isi incorda la fiecare cinci minute mana dreapta parca ii lipsea ceva din ea.
Asteptand la un colt ea zari Destinul, care parea foarte intrigata de faptul ca o poate vedea. Insa nu ii dadu prea mare importanta. Fetita porni spre locul din care Destinul venise. Se parea ca acolo era o poarta ce se inchidea. Fetita se arunca fara sovaiala in ea.
"Timpule , Timpule! O, cat te-am cautat! De ce nu vii? Totul e....."
"Stiu! "zise Timpul care parea familiarizat cu prezenta fetitei"Stiu dar nu am ce face draga mea Moarte. Trebuie ca Destinul sa isi invete lectia la fel ca si mine."
"Dar Cele Trei sunt mai rele decat orice in lume. Trec pe strada cu inima sfasiata cand vad oamneni cuprinsi de Argonie, Disperare si Uitare. Ei sufera ma doresc insa eu , Moartea nu am nimic fara Viata. Nu o pot gasi si de aceea nu pot curma suferinta acestor biete creaturi,oamenii. Ce sa fac? Spune Timpule Spune?"
" Ti-as spune sa astepti insa fara mine lucrurile raman la fel eterne" Timpul isi stranse lanurile pe langa elsi se retrase intr-un colt departe de prezenta suferinda a Mortii. Moartea ramase sa mediteze"Timpul e legat cu lanturile Suferintei, a Suferintei din dragoste care pot fi rupte doar daca cine l-a inchis l-ar iubi. dar asta nu o sa se intample deoarece Destinul il uraste. Toate lucrurile bune s-au dus si noi am fost lasati in spate"
In lumea reala desi nu era timp ca sa te gandesti Destinul simti remuscari puterince in legatura cu ceea ce facuse si cand in cele din urma vru sa mearga la Timp in fata ei, Cele Trei se puse.
"O Destin egoist si uracioas ce esti. Ne-ai dat eterintatea de care ne bucuram si acum vrei sa ne-o iei? Asta nu se poate." spusera ele intr-un glas"Te vom opri!"
"Pentru inceput eu Uitarea te voi inghiti astfel incat sa nu iti mai aduci aminte nici macar numele."zise Uitarea
" Apoi din cauza surorii mele te voi cuprinde cu valul meu al disperari" urma Disperarea
"Ca mai apoi in final sa ma simti doar pe mine" incheie Argonia
Si cu astea Destinul cazu usor in bratele Celor Trei fara macar sa se poata opune. Martor la aceasta inselaciune statea chiar Moartea care plecase sa caute sa convinga Destinul sa elibereze Timpul.
"O frumoasa fetita cu numele de Moarte stim de planurile tale Vantul ni le-a soptit. Nu poti face nimic si probabil vei avea aceeasi soarta ca si Destinul .Ah dar ce ironie! si rase toate caci toate trei erau una acum si una era in toate trei.
"Nu mi-e frica de voi caci doar prin mine traiati cand Timpul era aici. Insa nu mai am planuri de facut caci pe Destin l-am gasit si numai un lucru mai am de facut." dupa ce a terminat de vorbit moartea se indrepta spre Destin si o intreba:"Pe cine iubesti si cine te iubeste?"
Si atunci ca o flacara Destinul cuprins de Iubire zbura spre Timp si rupse lanturile Suferintei.
Moartea isi relua rolu acum semanand cu o femeie frumoasa cu chip alb de portelan. Sub comanda ei Cele Trei erau inlantuite caci multe creaturi acum doreau sa se elibereze de aceasta lume si o primeau pe Moarte cu Iubire in suflet.
Nuferi de castani
tin mult la compunerea asta pt ca mi-a venit ideea s-o compun in vis... m-am trezit cu titlul ei pe buze, nu stiu de ce... si oricum, are o structura mai "speciala"...in prima parte e vorba despre o "ea", iar in a doua parte despre un "el"... primul cuv din oricare prop din prima parte este ultimul cuv din oricare prop din a doua parte, si ultimul cuv din oricare prop din prima parte e primul cuv din oricare prop din a doua parte (o mica exceptie o face prima prop de la inceputul fiecarei parti), fiind schimbat uneori doar putin forma, dar in esenta e acelasi cuv...
Castanii au ramas demult o amintire in urma ei, un drum ce l-au alcatuit patru ani de zile cat i-a durat infantila fericire. Lumea i s-a schimbat… doar nu era sa stea pe loc, inchizandu-i in vid simplitatea. Acum era in aparenta alta. Nu cum dorea, nu cum isi imagina si nu cum ar fi meritat… Rau nu-i era, dar nu-i era nici bine. Atat de mult incercase sa fie altcineva, incat uitase cum era sa joace in propriul rol. Poate pentru ca nu-i placea. Traise o perioada in care incercase sa-i insele pe toti, nimeni nereusind sa patrunda dincolo de ce afisa cand intra in scena de zi cu zi. Credea in iluzii pe care subtil le impartasea cu restul, acele suflete la fel, dar altfel decat ea, de fapt. Insa, desi cortina din fata era larg deschisa, cea din fundal ramanea mereu inchisa. Asa vroia, era mai sigur. A urmat apoi povestea pe care toti o cunosteau, macar din auzite, dar a carei esenta n-ar fi putut a o intelege. Pe scurt, a trait visand si a murit sperand… sa sparga gheata. Ce-au urmat au fost doar frustrante repetari, crescandu-i spini. Lacrimi nu mai aveau de ce sa curga. Da, totul se schimbase, dar interiorul era acelasi. Mereu sfarsea prin a cadea in mijlocul toamnei…
Fericirea era suprema lui dorinta si-o astepta sa-i infloreasca in suflet, pura precum nuferii. Simplitatea o dorea aievea, creandu-i formule, jucandu-se cu ea, cu lumea… Alta solutie la aceasta ecuatie nu intalnise, decat dezamagirea pe care o ingropase de atatea ori si pe care incerca s-o uite acum. Ar fi meritat probabil mult mai mult, dar nu vedea mai departe de idile, maruntisuri si de raspunsuri ce se terminau prin „nu”. Binele incepuse sa-l urasca si sa creada doar in rau. Rolul pe care vroia sa il joace n-a devenit prea greu si s-a multumit doar cu atat. Ii placea poate… Zi de zi toti il credeau altfel, dar aproape nimanui nu ii pasa sa vada cum era el cand traia. Fapt ce l-a determinat sa se inchida si mai mult in sine, sa uite iar in ce credea. Inchis i-a ramas sufletul pana-ntr-o zi, o zi care a durat ceva mai mult de 24 de ore… totul s-a naruit insa. Sigur, a crezut ca e mai bine asa. Sa inteleaga n-a putut si n-a salvat ce a urmat. Gheata a lasat-o sa se topeasca intr-un timp mult prea scurt. Spinii sai adorati n-au intarziat sa-si faca loc si sa raneasca, caci inca mai aveau cu ce… Sa curga alte lacrimi. Acelasi superficial ramasese, plutind nepasator pe suprafata linistita, dar incapabila iubire a da. Toamna cand venea il lasa rece mereu…
Ea? Ea e la fel ca el. El? El e la fel ca ea. Ei? Doi nuferi de castani…
Castanii au ramas demult o amintire in urma ei, un drum ce l-au alcatuit patru ani de zile cat i-a durat infantila fericire. Lumea i s-a schimbat… doar nu era sa stea pe loc, inchizandu-i in vid simplitatea. Acum era in aparenta alta. Nu cum dorea, nu cum isi imagina si nu cum ar fi meritat… Rau nu-i era, dar nu-i era nici bine. Atat de mult incercase sa fie altcineva, incat uitase cum era sa joace in propriul rol. Poate pentru ca nu-i placea. Traise o perioada in care incercase sa-i insele pe toti, nimeni nereusind sa patrunda dincolo de ce afisa cand intra in scena de zi cu zi. Credea in iluzii pe care subtil le impartasea cu restul, acele suflete la fel, dar altfel decat ea, de fapt. Insa, desi cortina din fata era larg deschisa, cea din fundal ramanea mereu inchisa. Asa vroia, era mai sigur. A urmat apoi povestea pe care toti o cunosteau, macar din auzite, dar a carei esenta n-ar fi putut a o intelege. Pe scurt, a trait visand si a murit sperand… sa sparga gheata. Ce-au urmat au fost doar frustrante repetari, crescandu-i spini. Lacrimi nu mai aveau de ce sa curga. Da, totul se schimbase, dar interiorul era acelasi. Mereu sfarsea prin a cadea in mijlocul toamnei…
Fericirea era suprema lui dorinta si-o astepta sa-i infloreasca in suflet, pura precum nuferii. Simplitatea o dorea aievea, creandu-i formule, jucandu-se cu ea, cu lumea… Alta solutie la aceasta ecuatie nu intalnise, decat dezamagirea pe care o ingropase de atatea ori si pe care incerca s-o uite acum. Ar fi meritat probabil mult mai mult, dar nu vedea mai departe de idile, maruntisuri si de raspunsuri ce se terminau prin „nu”. Binele incepuse sa-l urasca si sa creada doar in rau. Rolul pe care vroia sa il joace n-a devenit prea greu si s-a multumit doar cu atat. Ii placea poate… Zi de zi toti il credeau altfel, dar aproape nimanui nu ii pasa sa vada cum era el cand traia. Fapt ce l-a determinat sa se inchida si mai mult in sine, sa uite iar in ce credea. Inchis i-a ramas sufletul pana-ntr-o zi, o zi care a durat ceva mai mult de 24 de ore… totul s-a naruit insa. Sigur, a crezut ca e mai bine asa. Sa inteleaga n-a putut si n-a salvat ce a urmat. Gheata a lasat-o sa se topeasca intr-un timp mult prea scurt. Spinii sai adorati n-au intarziat sa-si faca loc si sa raneasca, caci inca mai aveau cu ce… Sa curga alte lacrimi. Acelasi superficial ramasese, plutind nepasator pe suprafata linistita, dar incapabila iubire a da. Toamna cand venea il lasa rece mereu…
Ea? Ea e la fel ca el. El? El e la fel ca ea. Ei? Doi nuferi de castani…
Vremea
Am fost acuzata azi ca am pus la descriere de fictiune si la mine totul este nespus de real. Asta mi-a adus aminte de multele mele povesti imaginare. Sunt nehotarata si nu stiu cu ce sa incep, dar cred ca povestea cu Vremea e prima pe care o voi relata.
Intr-o lume in care exista doare fericire, in care lacrimile nu exista si sentimenetele precum ura egoismul si rautatea nu sunt cunoscute poti zice ca totul este divin. Normal, asta este lumea zeilor, o lume de dincolo de norii pufosi care acopera cerul si care este ferita de ochii muritorilor.
Aici Zeii petrec de dimineata pana seara, rasetele cristaline ale zeitelor rasuna la orice ora si voia buna nu lipseste niciodata.
Desi totul pare perfect si nu pare ca e ceva care sa nu mearga bine..undeva departe de orice urma de viata exista o inchisoare numita “Kerang” aici au fost inchisi toti zeii rai, care nu doreau decat sa imprastie discordie in lume.
Numele povestii “vremea” provine de la evenimentele ce se petrec atunci cand unul sau mai multi din acesti zeii scapa.
Am reusit sa explic fenomenele meteorologice prin intermediul zeiilor. Atunci cand este soare si frumos, cand razele soarelui incalzesc imprastiind in acelasi timp iubire inseamna ca zeii petrec si paznicii isi fac treaba in Kerang
Cand bate vantul cu putere prizonierii se cearta intre ei si nimic nu ii poate impiedica .
Cand ploua inseamna ca unul din ei a reusit sa evadeze si este un semnal pentru oamenii sa aibe grija ca s-ar putea sa vina pe pamant
Iar atunci cand ninge si masinile raman intepenite este semn de pericol si toti trebuie sa stea in casa pentru ca unul din zei este pe pamant in cautare de victime.
Povestioara asta a inceput cand veneam de la mare...eram clasa a 6 a sau a 7 a...pe acolo.. si admiram un frumos apus , soarele se ducea la culcare si multii dintre nori aveau forma unor persoane imbracate in rochii mov roz portocalii si mi-am imaginat o adevarata petrecere. Continuare a avut loc in timp ce ma uitam in seara de ajun pe geam, ningea foarte tare iar norii erau negrii si semanau cu niste balauri. De atunci vreau sa scriu teoria mea cu ploaia si cu vremea frumoasa, dar niciodata nu am avut suficienta rabdare incat sa scriu.
Dedic aceasta poveste persoanei care m-a batut de mai multe ori la cap sa scriu aceasta poveste si m-a enervat spunandu-mi azi ca blogul meu nu are nimic fantastic
Prietenie 2 (caz particular)=))
Prietenia
Cineva mi-a spus odata: “singurul lucru in viata pentru care merita sa lupti este prietenia”. Mi s-a parut atat de stupid, dar daca stau sa ma gandesc mai bine..asa este.
Prietenia..ce este ea ? daca intrebi 100 de persoane...toate iti vor da alt raspuns. Toti vedem prietenia altfel si totusi ea inseamna cam acelasi lucru. Prietenul ..cel mai de pret dar pe care ti-l poate da viata. Cum ziceam si inainte singurul lucru pentru care merita sa lupti. Baietii, banii..toate sunt trecatoare, dar un prieten adevarat iti ramane pe viata !
Un prieten, o persoana pe care te poti baza oricand si careia nu trebuie sa ii zici prea multe pentru ca deja stie totul. O persoana care te cunoaste poate mai bn decat te cunosti tu si in care ai incredere deplina. Prietenia se bazeaza pe respect, incredere, sinceritate si iubire.
Prieten...la rostirea acestui cuvant nu iti dai seama cat de puternic este acest cuvant..cat de tare te marcheaza sau cat de mult iti poate lipsi.
Noi...noi suntem cinci..cinci fete ale caror limite nu se cunosc inca si probabil nu vor fi inventate vreodata. Suntem atat de diferite si totodata atat de asemanatoare. Daca te uiti la noi pe strada la prima privire cu siguranta iti poate scapa “ce cauta astea impreuna ? “., dar la a doua privire observi cate avem in comun si cat de bine ne completam una pe alta.
Povestea noastra incepe acum patru ani. Destinul (sa fie clar ca nu cred in asa ceva) ne-a purtat pe cararile lui ametitoare si ne-a adus impreuna, mai exact toate am fost inteligente incat am luat examenul de engleza si am picat in aceiasi clasa, dar suna mai poetic prima varianta. Dupa ce am ajuns impreuna am inceput sa ne apropiem mai mult una de alta : mai intai am facut parte din grupul Red Angels, Ana era jumatate membra pana ne-a adus nijte bomboane...minte de copile d a 5 a....iar eu...am fost data afara din grupulet...pe motiv de...ehh..acum nu-mi amintesc de ce.
Dupa ceva timp, grupul s-a destramat..au ramas Irina si Ana, Alexandra si Rux, Romina si o fata al carei nume nu imi este permis sa-l amintesc deoarece cineva va face urat ..si eu..cu..mine!! Cand toate am revenit la normal am format acest mic “grup”. Pot spune ca suntem nedespartite si chiar si atunci cand nu ne putem vedea...vorbim la telefon...de aceasta avem si facturi kilometrice.
Acum o scurta prezentare despre aceste 4 fete (n-o sa zic si despre mine). Aceste fete care mi-au marcat viata in sensul bun, de care sunt nedespartita si pe care as vrea sa le am alaturi mult timp de acum incolo.
As vrea sa pot spune ca vom fi prietene pentru totdeauna, ca lucrurile vor fi intotdeauna roz(desi urasc culoarea asta), dar sunt constienta ca aici e vorba de realitate si la un moment dat drumurile noastre se vor desparti si vom avea alti prieteni
.
Irina este mereu gata de atac si plina de ironii si sarcasm. Daca cineva indrazneste sa-i zica du-te mai incolo comenteaza, tipa, urla, zbiara.
Caracteristic Irinei este veselia. Imi aduc aminte de clasa a 5 a cand profa de mate o placea pentru ca era mereu numai un zambet, indiferent de situatie. Desi varsta a schimbat-o Irina este la fel de vesela, dar zambetul numai este inocent , ascunde probleme de adolescent
Intotdeauna este cea care ne ridica moralul si nu suporta sa ne vada pe vreuna plangand, doar daca plange si ea si reuseste sa ne aduca buna dispozitie.
Ea a fost prima alaturi de mine. S-a comportat ca o prietena adevarata in momentele mele depresive si atunci cand aveam nevoie de un sfat.
Irina....o persoana calda si blanda, cu noi. care o cunoastem. Este capabila de sentimente puternice fara a cere nimic in schimb si fara a-i fi frica sa le arate.
E buna, generoasa, comunicativa, prietenoasa, este tot ce si-ar putea dori un om de la prietenul ei.
In acelasi timp e ambitioasa perseverenta si constincioasa. Pot zice ca este si imprevizibila, ba este o fetita dementa, indragostita, ba e fata care-si invata si ia note bune. Pot zice ca este singura care mi-a inteles trairile in dragoste. Desi erau triste, imi amintesc cu drag clipele in care plangeam impreuna (din cauza a 2 boi) si acultam melodia noastra. Cu timpul melodia ni s-a schimbat, dar Rihanna a ramas cantareata ce ne marccheaza melodiile .
Cred ca nu voi reusi sa uit vreodata zilele in care ne plictiseam si ne apucam sa cantam la telefon ca sa mai treaca timpul, sau orele pe care le-am pierdut impreuna gandindu-ne la ce sa facem sau zecile de poze facute pe unde apucam.
Din comportament, atitudine, vorbe (parca as face caracterizarea personajului) am realizat ca ea seamana cel mai mult cu mine.
Exista momente in care ma uit fermecata la Irina : poate pentru ca inca vad in ea acea copila din a 5 a care era fericita si zambea, sau poate pentru ca nu inteleg cum poate fi atat de draguta cu persoane care nu merita, sau cum poate oferi atatea sanse, cum poate fi atat de sincera in tot ce face si atat de rabdatoare.
Singurul lucru care pot spune ca ma enerveaza cateodata la ea este ca are momente in care rade de nu se mai opreste, desi acesta este si lucrul pe care-l iubesc cel mai tare la ea.
Ii place rosul, este culoarea ei preferata. Rosul este o culoare indrazneata, care capteaza atentia. Rosu simbolizeaza caldura, foc, pasiune, entuziasm si agresiune.
Tine minte: Nimic nu e prea frumos pentru a fi adevarat
Misterul vietii nu este o problema care tebuie rezolvat ci o realitate care trebuie traita
Ruxandra este aeriana grupului . Niciodata nu este atenta cand vorbesti cu ea si trebuie sa ii explici un lucru de 100 de ori ca sa inteleaga si ea despre ce e vorba.
O blonda cu aer de punkerita dupa care toata lumea intoarce capul si cu care orice baiat ar vrea sa fie. Oricare se indragosteste de ea e sortit pieirii. E atat de indiferenta si atat de pasiva fata de tot ce se petrece in jurul ei incat reuseste sa-i inebuneasca de cap pe cei din jurul ei (pe mine una a reusit). Totusi cu persoanele la care tine e draguta, atenta (in limitele posibile si in cazu’ in care nu uita).
Este o persoana cu care poti vorbi despre orice si o poti intreba despre ce iti trece prin cap, pentru ca ea iti va raspunde intotdeauna sincer si la obiect. Niciodata nu zice nimic doar ca persoana respectiva sa se simta bine , prefera sa zica ceva mai urat, decat sa fie o lingusitoare.. Desi este visatoare ( in sensul ca pare intr-o permanenta visare si ca nu-i niciodata atenta) pot spune ca in situatiile critice si in momentele de maxima importanta este atat de rationala si reuseste sa nu-si piarda capul. Singurul lucru pe care-l regret este ca nu am reusit s-o fac sa gandeasca altfel decat cu mintea (cum ar fi cu inima). Este adepta gandirii logice, se gandeste la consecinte d 100 de ori inainte de a face un lucru si niciodata nu se lasa purtata de val.
Este inceata, intarzie, ajunge ultima si lasa pe toata lumea sa astepte. Cand merge are intotdeauna o casca care-i atarna, pe cealalta ureche are cea de-a doua casca din cauza careia niciodata nu aude nimic.
Este inteligenta si isteata, se prinde repede, dar atunci cand este atenta, altfel la ea pe dimpul noptii soarele arde iar nonsalanta pasarilor... Iubeste animalele, mai ales pisica superba pe care o detine.
Este o persoana hotarata, care stie ce vrea de la viata, nu se lasa influentata de oamenii mai slabi ca ea.
Ii place turcois-ul, o combinatie intre albatru si bleo. Aceasta culoare exprima paca, caldura, liniste. Este culoarea apei si a cerului, Ruxa fiind o iubitoare de natura
Ruxy isi da seama repede de intentiile celorlalti, si se pricepe la intuit starile de spirit ale altora, dar deseori nu se increde in a-si arata sentimentele altora.
Tine minte : Vei afla adevarul si acesta te va inebuni
Nu exista nici o realitate..numai ordinea noastra impusa asupra oricarui lucru
Romina este perfectionista. Ii place perfectul si se chinuie din rasputeri ca toate sa fie perfecte. Bineinteles ca nu ii iese tot timpul. Este o insensibila, cea mai insensibila persoana pe care o cunosc (ehh..am exagerat umpic). Nu lasa pe nimeni sa se apropie de ea fara a fi testat. Este acida si rea. Cateodata face comentarii urate pe care le justifica « doar asa puteti indrepta, altfel nu ascultati ». ii plac plimbarile in aer liber, mai ales daca se plimba singura.
Este schimbatoare, cateodata timida, dar reuseste tot timpul sa-si impuna punctul de vedere si reuseste sa schimbe tot in asa fel incat sa fie in favoarea ei. Are o capacitate deosebita de a iesi din orice încurcatura cu fata curata, teafara si nevatamata, facând apel la siretenie si cateodata la o mica minciunica. Este neîntrecuta în arta manipularii si reuseste, jucând teatru cu multa naturalete.
Este dura si rece însa, o persoana foarte inteligenta, care stie sa fie sociabila, temperându-si duritatea.
Este o fire flexibila, care trece usor de la o extrema la cealalta si uneori are tendinta sa exagereze.
Egoista, rea ? Nu..doar foarte razbunatoare si considera ca nimeni nu trebuie sa scape nepedepsit daca a facut cava rau.
A avut o perioada in care era mereu in depresie. Era suparata nimeni nu ii intra in gratii si nu stiam ce sa facem ca sa o scoatem. A urmat perioada in care s-a enamorat de o poza a unui tip (care era intr-adevar dragut...foarte dragut).
Acum in sfarsit este ea: o persoana amuzanta (crizele noastre de ras de la meditatii sunt memorabile), cu care te poti intelege (cateodata nu), dar a ramas aceiasi perfectionista si manipulatoare.
Ii place movul ( de parca n-ati sti). Se zice ca in antichitate movul era o culoare greu de obtinut, era o culoare regala ce sugera luxul, bogatia si sofisticarea (acum stim de ce ii place). E “kinda obse” de aceasta culoare pe care ea o considera perfecta.
Tine minte: E inocenta atunci cand ne incanta, altminteri e prostie
Cand vrei sa uiti pe cineva, inseamna ca te gandesti la el
Ce nu suport sau nu-mi place sau ceva de genu
-cafeaua/capuccino sau orice asemanator
-chestiile sclipicioase sau fosforescente
-manelele
-auriul, aurul purtat in exces (cu kilele la gat)
-cocalariiiiiiii
-boii care vorbesc cu papusa printesa regina sau alte cacaturi deastea
-snobismul
-prostia sau aia care fak pe prostii ca sa para interesanti
-uniforma (sunt alergica...provoaca iritatii)
-pitipoancele
-cainii si pisicile fara blana
-persoanele care viseaza la chestii care nu sunt nici macar posibile
-sa stau la coada (mai ales in cora)
-impartirea asta dupa genul d muzik....bn aici exceptii fac manelistii (no offence dar sunt impotriva total)
-mincinosii, ipocritii prefacutii si cu alte calitati de astea
-sa nu accepti ca ai o problema atunci cand toata lumea isi da seama k ea exista
-notele mici luate aiurea
-cosurile (alea de pe fata sau alte zone ale corpilui)
-parul atunci cand nu sta bine
-ploaia (pt k e ud si naspa dupa)
-noroiul si mizeria in general
-ora de venit acasa
-sa raman fara curent in mijlocul unei discutii super tari
-lipsa creditului atunci cand ai mare nevoieee
-vecinii care dau muzica prea tare
-copii mici (sunt prea urlatori si nu ii supooort)
-dezbaterile inutile pe diferite teme
-guma de mestecat care nu e mentolata
-nestea-ul (inafara de ala de piersici)
se mai gasesc...si dau un edit=))
Putem sa nu ne mai plangem??
Sunt satula de persoane care se plang si se plang si se plang de ai impresia ca vietiloe lor sunt de-a dreptul distruse si ca nimic in lume nu i-ar putea face fericiti.
De ce fiecare are tendinta sa dramatizeze atat de tare? Unii se plang ca vai x nu se uita la mine si sta numai cu y...ce sufar eu...sau ahh...nu mi-a dat mama bani saptamana asta si nu-mi pot lua bluzita aia superba.
Numai suport persoanele care se plang din nimicuri. Probabil pana acum ceva timp si eu eram la fel..dar de curand am avut o discutie care pur si simplu mi-a deschis ochii..
Este povestea a doi tineri...
De mici nici unul dintre ei nu a avut o copilarie prea fericita.
Ea a trait simtindu-se la mijloc..intre mama si tata..ai ei au divortat pe cand avea doar 14 ani..era inca un copil. Nu e usor sa vezi cum proprii parinti nu se mai iubesc, se cearta si chiar ajung sa divorteze. O astfel de intamplare poate ajunge sa-ti influenteze viata
El provine dintr-un mediu in care nu se poate trai. Tatal sau adeseori venea beat acasa si isi batea sotia si nu de putine ori si pe el. Cu toate astea parintii sai au ramas impreuna
Ce este mai rau sa-ti veze parintii divortand si sa te imparti intre ei, intre 2 case, intre 2 suflete ce te iubesc si sa ai grija si de fratele tau mai mic care nu intelege exact ce se intampla sau sa privesti cum tatal tau o bate pe mama ta si sa simti ca nu poti face nimic?
Nu stiu exact si nici nu vreau sa ma gandesc.
Finalul din fericire este unul in care binele invinge..
Cei doi tineri (care nu sunt chiar tineri, cei doi copii au 15 si 14 ani) se iubesc si au trecut peste toate greutatile din copilarie.
Si desi asa ceva auzi de obicei prin filme sau telenovele, eu stiu ca exista, pentru ca cei doi tineri..sunt chiar parinti mei.
Nu este o compunere care cere mila ci pur si simplu vreau doar sa arat si altora cat de penibili sunt cei care se plang din prostii...
Bunicu & Bunica
Well...intotdeauna am considerat ca familia are un rol important in tot...so...cateva randuri despre persoanele dragi din viata mea...care de curand au implinit o varsta rotunda (70 de ani) si carora nu le pot multumi suficient pentru tot ce au facut pentru mine
Bunicul...despre el nu se vorbeste niciodata. Este adevarat ca el nu ne hraneste, nu el este sunat atunci cand tusim sau avem febra, acest rol il are bunica. De fapt bunicul apare cu adevarat numai atunci cand este vorba de plimbare in parc sau de vreun joc.
Ma simt atat de norocoasa ca fac parte din categoria acelor copii care au un bunic grozav. Bunicul este pentru mine ca un al doilea tata.
Bunicul este o persoana calma, care nu m-a certat niciodata si oricand am avut nevoie de ceva, el a fost langa mine si m-a ajutat. Bunatatea sa este molipsitoare, el reprezentand un model in viata pentru mine.
Este o persoana deosebita, unica. Este inteligent, reusind sa faca orice isi propune. Nu accepta sa fie contrazis si tot timpul reuseste prin argumente precise sa-si sustina ideile.
La o prima privire pare un om rece, impunator, de care nu poti sa te apropii, dar cine il cunoaste cu adevarat stie ca este un om sensibil, iubitor si cald, gata sa ajute.
A avut si are grija de familia sa, aceasta fiind cea mai importanta pentru el, considerand ca singurul lucru pentru care merita sa lupti in viata este familia.
Cred ca imi vor ramane intiparite in minte mereu felul in care ne priveste cand mergem in vizita ,ochii care-i sclipesc de admiratie si dragostea , modul in care ne strange in brate de parca ar dori sa nu mai plecam niciodata si felul in care ne priveste la plecare: in ochi se zareste o urma de dezamagire pentru faptul ca plecam si totodata mandrie pentru ca stie ca el este direct responsabil pentru ceea ce suntem azi.
Am mostenit de la el incapatanarea, orgoliul si dragostea imensa pentru familie. Cateodata imi pare rau ca nu seman mai mult cu el, sa fiu mai buna, mai cinstita, mai putin egoista. In spatele atitudinii sale fata de noi se ascunde un luptator, care prin orice mijloace isi apara “armata”.
Il iubesc mult de tot si nu stiu, de fapt nu vreau sa-mi imaginez cum as fi fost fara el.
Pot spune fara nici o urma de rusine ca este cel mai bun bunic, bunicul pe care si l-ar dori oricine !
Bunica... ea are un rol foarte important in viata fiecarui copil. De mica, bunica mi-a influentat viata in cel mai bun mod posibil.
Cuvintele sunt prea putine pentru a exprima dragostea nemarginita pe care i-o port.
Bunica mea este modelul meu in viata. Daca ar trebui sa aleg persoana cu care as vrea sa seman as spune fara sa ma gandesc “Bunica, precum ea vreau sa fiu”.
Este o persoana calma, blanda si care pare ca niciodata nu se supara. Cand o supar are o privire care nu te acuza, dar care te face imediat sa te simti vinovat si sa-ti doresti sa intri in pamant cat mai repede posibil
Este inteleapta, perspicace si calculata. Niciodata nu ii scapa nimic si chiar si atunci cand nu stie ceva reuseste mereu sa se descurce.
Intotdeana se gandeste mai intai la noi, si daca mai are timp si la ea (desi asta nu se intampla aproape deloc). Ne ajuta mereu, indiferent daca este vorba de scoala sau de orice altceva. Ei ii sunt recunoscatoare pentru cat m-a ajutat in clasa a 8 a si pentru cultura si educatia de care am avut parte de-a lungul acestor ani
Este o persoana buna, cea mai buna persoana pe care am cunoscut-o. Este unica din tote punctele de vedere.
Cand face ceva poti fi sigur ca e facuta de un profesionist, nu se grabeste si este atenta intotdeauna la cele mai mici detalii, pe care in general toti le ignora.
Pune mereu suflet in tot si are grija sa multumeasca pe toata lumea.
As fi vrut sa mostenesc de la ea corectitudinea, pasiunea si daruirea cu care lucreaza si nu in ultimul rand caracterul puternic,dar bland.
O iubesc pentru ceea ce este, o iubesc pentru tot ce a facut pentru noi, o iubesc pentru ca este ea.
Stiu ca niciodata nu am fost cea mai buna nepoata, dar ma straduiesc sa o fac fericita in fiecare zi.
Perfectiunea...
Inceputul acestei opere de arta...sa vedem...se facea ca eram la ora de muzica si profa ne certa pe mine si inca doua colege ca dupa opera am fost in parc la eroilor sa ne vedem cu niste tipi (tin sa precizez ca era aproximativ 11 jumate noapte). Ulterior am aflat ca un coleg dragut de la alta clasa i-a spus profei numai bazaconii. Asa ca noi ca sa facem haz de necaz am inventat 3 tipi...pe care i-am creat noi..perfecti...unul dintre ei este Vitorio (al Rominei) altul ...hmm..nu-mi aduc aminte cum il cheama pe al Ruxandrei...si al meu..Francesco...
Francesco- 18 ani
Este un tip brunet cu ochii verzi, nascut in zodia Varsatorului, care are ascendentul in Scorpion.
S-a nascut in Germania. Pe langa limba germana vorbeste romana, italiana, rusa si engleza.
Este destul de inalt – 1.85, este invidiant pentru corpul sau lucrat (are cubulete sau patratele sau cum le-o mai chema) are un zambet superb si o gropita care te cucereste instantaneu
Este o fire rebela, nu asculta si nu se bazeaza pe nimeni, decat pe el insusi. Uraste monotonia banalitatea si plictiseala, este mereu in cautare de ceva distractiv.
Ii plac animalele, in special iepurii broastele panterele si cainii. Adora hasky si cainii lupi.
Ii place ciocolata cu alune si cea amaruie si nu suporta vanilia.
Ii plac sporturile. Este campion la inot basket si hockey. Ii plac sporturile extreme, in special parasutismul.
Este visator sensibil si cateodata romantic.
Este dependent de guma de mestecat si de Cola
Muzica lui preferata este rockul si punkul, de asta canta la chitara(electrica) si se descurca si la tobe si deasemenea este un bun compozitor
Ii plac parcurile de distractie si iubeste muntele si marea.
Culoarea sa preferata este verdele, mai ales in combinatie cu negru sau gri.
Prefera noaptea in locul zilei si are o pasiune pentru stele, totodata este atras de astrologie.
Este un bun prieten, bun sfatuitor si are un bun simt practic.
Se descurca ca actor, adora sa fie in fata camerelor de filmat si normal in centrul atentiei
Este tupeist dar nu vulgar. Este inovator. Pasionat de citit si de arta
Nu suporta fitele minciuna ipocrizia si lasitatea.
Ii place natura, nu e chiar ecologist dar nu suporta poluarea
Iubeste Egipyl, piramidele si arheologia este una din marile lui pasiuni.
Ii place corectitudinea, e perseverent si are un bun spirit de detectiv.
Se pricepe la ales cadouri si nici cu gatitul nu sta rau.
E oarecum ordonat, dar e manierat si stie cum sa se poarte cu o fata. I se pare ca persoanele care insala sunt josnice si merita doar dispret (ce sweet nu ?)
Ii pasa de tot si orice face face cu suflet dar nu ajunge niciodata sa sufere pentru ca stie exact cand sa se opreasca.
Este o persoana de incredere, din punctul meu de vedere..este percet (doar eu l-am creat ce naiba)
Deci..cam asta ar fi despre Francesco..sper ca nu am omis nimic despre baiatul perfect...
Stelele sunt Eu
-Ce bine este aici sus, de la inaltimea asta pot vedea orice. Pacat ca nu am fost tot timpul aici.
Povestea mea incepe pe Pamant. Eram o fetita ca oricare alta fetita...singura diferenta este ca eram de cristal. Eram transparenta, din mine nu se puteau observa decat cei doi ochi verzi,parul blond si niste buze de obicei de culoare rozalie.
Oamenii se uitau tot timpul ciudat la mine, unii chiar privind prin mine, altii chiar batjocorindu-ma in toate felurile. Preferam sa ies seara cand toate erau mai linistite si mai neaglomerate.
Pe langa asta imi placea intunericul, adoram stelele. Iubeam sa stau ore in sir sa le privesc, pana cand ziua incepea sa-si faca aparitia.
Eram intr-una din noptile in care admiram stelele, cand un grup de copii galagiosi mi-a atras atentia. Am plecat in diractia aceea, mare greseala, pentru ca in urmatorul moment mingea cu care se jucau acestia mi-a lovit bratul drept.
Mana a inceput sa mi se crape si de frica am luat-o la fuga spre casa, dar la fiecare pas pe care il faceam ma spargeam din ce in ce mai tare. Din mine numai ramasesera decat bucati de cristal si cateva diamante care reprezentau lacrimile mele.
Tot ce imi amintesc dupa patania respectiva este ca am simtit cum particelele din mine se unesc si sunt atrase spre cer, apoi m-am trezit aici sus.
Sunt tot eu, tot de cristal, dar am alta forma.
Desi mi-a luat ceva timp sa ma bisnuiesc sunt sigura ca aici ma simt cel mai bine, printre surorile mele...stelele,iar acum iubesc intunericul si mai mult deoarece fara el nu am putea vedea niciodata stele, deci eu nu as exista.
stiu ca titlul suna destul de ciudat dar mi s-a parut potrivit pentru continut
Telefonul
Hm...cine nu iubeste acest obiect numit telefon. Eu am o mare problema...nu stiu cum s-au descurcat oamenii in trecut fara el. Adica inafara ca este util ca sa stai ore in sir sa povestesti si sa asculti intamplari mai este important si ca sa dai de cineva.
Adica daca cineva iti zice hai maine la 12 esti in fata la x. Si trebuie sa te intalnesti cu el la ora stabilita, dar cu jumatat de ora inainte afli ca numai poti merge cum anunti tu persoana respectiva sa nu stea acolo sa te astepte. Sau se poate intampla invers, stai si astepti si astepti si astepti si degeaba, ca deh nu exista telefon sa anunti.
Cateva exemple de cazuri in care ai nevoie de blestematul de telefon
2 fete ce trebuie sa se intalneasca pe peron, una numai apare...si trec minutele si fata numai apare si are telefonul inchis (a ramas fara baterie) si acum ce faci ? o astepti sau pleci ? ehh..din fericire am asteptat-o (mai bine de jumatate de ora).
Alt caz. Stiam si eu ca Herastraul e mare, dar nici chiar asa de mare, asa de mare incat astepti o persoana timp de o ora jumatate dupa care cand s-o intrebi pe unde mai este telefonul este inchis (normal a ramas iar fara baterie)
Din fericire ambele cazuri au final fericit, dar era si mai bine daca acel telefon mergea :)))
Prietenie
Well...cred ca titlul e destul de sugestiv nu?
Prietenie si prieteni...
Cred ca toti avem asa ceva nu? ehh..acum ramane de vazut cati dintre ei sunt prieteni adevarati si cati sunt falsi..si chiar cand iti dai seama ca sunt falsi...nu te lasa inima sa-i consideri asa..
Deja imi e usor sa vorbesc despre prietenie. In urma unor intamplari recente am anumite indoieli cu privire la prietenele mele cele mai bune. De fapt nici macar nu sunt ele vinovate, unica si singura vinovata (ca intotdeauna) este acea institutie care ne mananca zilele, dar datorita careia(cica) ajungem cineva in viata....daca nu v-ati prins este vorba d scoala..sau mai exact de liceu...dar subiectul asta trebuie abordat cu alta ocazie.
Mi se intampla foarte des sa aud oamenii care se cunosc de vreo 2-3 zile si-si spun: "esti cea mai buna prietena din cate exista". Adica hello oameni buni din cate stiu eu un prieten se formeaza in luni d zile, chiar ani nu in 2-3 ore.
Eu una sunt o persoana care apreciaza foarte mult prietenia, adica ce poate fi mai important (bine exceptand familia)
O definitie a prieteniei? Consider ca nu exista...fiecare vede prietenia in felul lui.
Totusi pot spune cateva cuvinte despre prietenie...
Prietenia inseamna mai presus de distractie cum cred multi incredere, respect, iubire si sinceritate.
Niciodata nu am fost de acord cu ascocierea cuvantului prieten cu distractie.
Nu suport acele persoane care te numesc prieten doar atunci cand au ele nevoie de ceva.
Nu imi place sa vad un prieten ce sufera...
As putea vorbi ore intregi despre prietenie, dar probabil la un moment dat v-as plictisi. Asa ca prefer sa ma opresc aici.
Prietenie si prieteni...
Cred ca toti avem asa ceva nu? ehh..acum ramane de vazut cati dintre ei sunt prieteni adevarati si cati sunt falsi..si chiar cand iti dai seama ca sunt falsi...nu te lasa inima sa-i consideri asa..
Deja imi e usor sa vorbesc despre prietenie. In urma unor intamplari recente am anumite indoieli cu privire la prietenele mele cele mai bune. De fapt nici macar nu sunt ele vinovate, unica si singura vinovata (ca intotdeauna) este acea institutie care ne mananca zilele, dar datorita careia(cica) ajungem cineva in viata....daca nu v-ati prins este vorba d scoala..sau mai exact de liceu...dar subiectul asta trebuie abordat cu alta ocazie.
Mi se intampla foarte des sa aud oamenii care se cunosc de vreo 2-3 zile si-si spun: "esti cea mai buna prietena din cate exista". Adica hello oameni buni din cate stiu eu un prieten se formeaza in luni d zile, chiar ani nu in 2-3 ore.
Eu una sunt o persoana care apreciaza foarte mult prietenia, adica ce poate fi mai important (bine exceptand familia)
O definitie a prieteniei? Consider ca nu exista...fiecare vede prietenia in felul lui.
Totusi pot spune cateva cuvinte despre prietenie...
Prietenia inseamna mai presus de distractie cum cred multi incredere, respect, iubire si sinceritate.
Niciodata nu am fost de acord cu ascocierea cuvantului prieten cu distractie.
Nu suport acele persoane care te numesc prieten doar atunci cand au ele nevoie de ceva.
Nu imi place sa vad un prieten ce sufera...
As putea vorbi ore intregi despre prietenie, dar probabil la un moment dat v-as plictisi. Asa ca prefer sa ma opresc aici.
Introducere
Motivul crearii acestui blog?
Nu am nici cea mai vaga idee.
Poate fi plictiseala de vina sau poate sunt curioasa de ce din ce in ce mai multi oameni au blog, nici eu nu stiu sigur de ce. Poate voi afla...
Cred ca am gasit totusi locul in care imi pot expune frustrarile interioare cu usurinta. Doar totul e mai usor in scris nu?
Nu am nici cea mai vaga idee.
Poate fi plictiseala de vina sau poate sunt curioasa de ce din ce in ce mai multi oameni au blog, nici eu nu stiu sigur de ce. Poate voi afla...
Cred ca am gasit totusi locul in care imi pot expune frustrarile interioare cu usurinta. Doar totul e mai usor in scris nu?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
