in mine sunt mult prea multe sentimente..unele sunt bune..altele sunt rele..unele ma chinuie altele ma fac sa ma simt bine..unele sunt obisnuite..de altele cred ca nici nu stiam ca exista pana acum...
cel mai important...
ma simt fericita...cred ca asta e tot ce conteaza nu? sau cel putin asa ar trebui sa fie..daca sunt fericita mai conteaza restu?
se pare ca da...
imi pare rau..simt ca am inceput sa calc pe sentimentele altora..simt ca am inceput sa-mi bat joc de altii..sa mint..sa ma prefac..si toate astea doar ca sa ma simt eu bine? asta e pretul pe care trebuie sa-l platesc pentru fericire? tristetea si dezamagirea altora?
ma simt ciudat
cu un ochi rad si cu unul plang
este incredibil de urat
vreau sa simt fericirea..vreau sa las deoparte tot restul..nu vreau sa am simt vinovata de suferinta altora
de ce nu pot?
de ce?
aceasi intrebare mereu..
si acelasi raspuns...
care lipseste
cine stie...
Am reusit sa-mi amintesc cu greu linku...si poate mai greu parola...nu pot sa cred ca revin la vechiurile obiceiuri..sau poate nu revin..poate e doar un mod de a scapa de ce ma apasa acum..
poate nici nu mai citeste nimeni...cred ca orikm nu a ma dat nimeni pe aici de ceva timp=))
ceea ce e oricum o paret buna
simt nevoia de a evada
simt nevoia de a urla..
e unul din momentele alea in care pur si simplu amintirile ma coplesesc si ma bufneste plansu in conditiile in care acum jumatate de ora oricine putea jura ca sunt o prsoana fericita
si poate chiar sunt..
dar nu in momentul asta
in momentul asta nu reusesc sa vad prezentul si viitorul..doar trecutul
si desi vad doar partile pozitive si cele bune din trecut simt ca inima mi se spulbera in 100 de parti micute...ma intreb cum ar fi daca m-as gandi la partile rele din trecut
sau poate asta e si problema..am lasat si binele si raul acolo...trebuia sa iau binele cu mine..dar nu amputut..nu am reusit,,am fost slaba..am fost fricoasa..am fost alsa..indiferenta..dezinteresata...am preferat sa cred ca asa trebuie sa fie..ca asa "e scris".. ca daca lucrurile trebuie sa fie mai bune or sa fie asa de la sine..nu am vrut sa lupt impotriva curentului vietii..am lasat totul asa...su na urasc pentru asta..ma urasc pentru ca nu am facut nimic..ma urasc pana si pentru ca atunci cand mi-am dat seama nu am facut nimic...
si acum ma urasc pentru ca asta este inca o dovada a cat de slaba sunt..
dar ce pot sa fac...
mi-e dor
mi-e dor de toate clipele alea frumoase pe care le-am petrecut impreuna..de toate amintirile noastre....mi-e dor de crizele noastre de ras...de iesirile in parc in care faceam mii de poze..mi-e dor pur si simplu de noi...
poate nici nu mai citeste nimeni...cred ca orikm nu a ma dat nimeni pe aici de ceva timp=))
ceea ce e oricum o paret buna
simt nevoia de a evada
simt nevoia de a urla..
e unul din momentele alea in care pur si simplu amintirile ma coplesesc si ma bufneste plansu in conditiile in care acum jumatate de ora oricine putea jura ca sunt o prsoana fericita
si poate chiar sunt..
dar nu in momentul asta
in momentul asta nu reusesc sa vad prezentul si viitorul..doar trecutul
si desi vad doar partile pozitive si cele bune din trecut simt ca inima mi se spulbera in 100 de parti micute...ma intreb cum ar fi daca m-as gandi la partile rele din trecut
sau poate asta e si problema..am lasat si binele si raul acolo...trebuia sa iau binele cu mine..dar nu amputut..nu am reusit,,am fost slaba..am fost fricoasa..am fost alsa..indiferenta..dezinteresata...am preferat sa cred ca asa trebuie sa fie..ca asa "e scris".. ca daca lucrurile trebuie sa fie mai bune or sa fie asa de la sine..nu am vrut sa lupt impotriva curentului vietii..am lasat totul asa...su na urasc pentru asta..ma urasc pentru ca nu am facut nimic..ma urasc pana si pentru ca atunci cand mi-am dat seama nu am facut nimic...
si acum ma urasc pentru ca asta este inca o dovada a cat de slaba sunt..
dar ce pot sa fac...
mi-e dor
mi-e dor de toate clipele alea frumoase pe care le-am petrecut impreuna..de toate amintirile noastre....mi-e dor de crizele noastre de ras...de iesirile in parc in care faceam mii de poze..mi-e dor pur si simplu de noi...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
