Nuferi de castani

tin mult la compunerea asta pt ca mi-a venit ideea s-o compun in vis... m-am trezit cu titlul ei pe buze, nu stiu de ce... si oricum, are o structura mai "speciala"...in prima parte e vorba despre o "ea", iar in a doua parte despre un "el"... primul cuv din oricare prop din prima parte este ultimul cuv din oricare prop din a doua parte, si ultimul cuv din oricare prop din prima parte e primul cuv din oricare prop din a doua parte (o mica exceptie o face prima prop de la inceputul fiecarei parti), fiind schimbat uneori doar putin forma, dar in esenta e acelasi cuv...

Castanii au ramas demult o amintire in urma ei, un drum ce l-au alcatuit patru ani de zile cat i-a durat infantila fericire. Lumea i s-a schimbat… doar nu era sa stea pe loc, inchizandu-i in vid simplitatea. Acum era in aparenta alta. Nu cum dorea, nu cum isi imagina si nu cum ar fi meritat… Rau nu-i era, dar nu-i era nici bine. Atat de mult incercase sa fie altcineva, incat uitase cum era sa joace in propriul rol. Poate pentru ca nu-i placea. Traise o perioada in care incercase sa-i insele pe toti, nimeni nereusind sa patrunda dincolo de ce afisa cand intra in scena de zi cu zi. Credea in iluzii pe care subtil le impartasea cu restul, acele suflete la fel, dar altfel decat ea, de fapt. Insa, desi cortina din fata era larg deschisa, cea din fundal ramanea mereu inchisa. Asa vroia, era mai sigur. A urmat apoi povestea pe care toti o cunosteau, macar din auzite, dar a carei esenta n-ar fi putut a o intelege. Pe scurt, a trait visand si a murit sperand… sa sparga gheata. Ce-au urmat au fost doar frustrante repetari, crescandu-i spini. Lacrimi nu mai aveau de ce sa curga. Da, totul se schimbase, dar interiorul era acelasi. Mereu sfarsea prin a cadea in mijlocul toamnei…

Fericirea era suprema lui dorinta si-o astepta sa-i infloreasca in suflet, pura precum nuferii. Simplitatea o dorea aievea, creandu-i formule, jucandu-se cu ea, cu lumea… Alta solutie la aceasta ecuatie nu intalnise, decat dezamagirea pe care o ingropase de atatea ori si pe care incerca s-o uite acum. Ar fi meritat probabil mult mai mult, dar nu vedea mai departe de idile, maruntisuri si de raspunsuri ce se terminau prin „nu”. Binele incepuse sa-l urasca si sa creada doar in rau. Rolul pe care vroia sa il joace n-a devenit prea greu si s-a multumit doar cu atat. Ii placea poate… Zi de zi toti il credeau altfel, dar aproape nimanui nu ii pasa sa vada cum era el cand traia. Fapt ce l-a determinat sa se inchida si mai mult in sine, sa uite iar in ce credea. Inchis i-a ramas sufletul pana-ntr-o zi, o zi care a durat ceva mai mult de 24 de ore… totul s-a naruit insa. Sigur, a crezut ca e mai bine asa. Sa inteleaga n-a putut si n-a salvat ce a urmat. Gheata a lasat-o sa se topeasca intr-un timp mult prea scurt. Spinii sai adorati n-au intarziat sa-si faca loc si sa raneasca, caci inca mai aveau cu ce… Sa curga alte lacrimi. Acelasi superficial ramasese, plutind nepasator pe suprafata linistita, dar incapabila iubire a da. Toamna cand venea il lasa rece mereu…

Ea? Ea e la fel ca el. El? El e la fel ca ea. Ei? Doi nuferi de castani…

Un comentariu:

Romina spunea...

interesanta chestia asta:))parca ar fi un text canonic,si pt tine ca scriitor sa folosesti cuv alea asa...si pt mine sa il citesc!!!!frate=))unele nu prea au logica:))si totul pare atat de inicrucisat si imbarligat ca a trebuit sa mai recitesc de cateva ori...ca sa iti spun ca el nu e ca ea si nici ea ca el!!sunt diferiti!!!titlul e bizar si in neconcordanta cu continutul textului:))dar oricum f tare>:D<