Scrisoare...

2 iunie 2004

Am parcurs impreuna un drum lung, un drum care a strabatut primii patru ani ai vostri de scoala, un drum presarat de emotii, de bucurii, poate de greutati.
Am pornit impreuna cand erati niste pitici si ne despartim astazi cand sunteti mari, mai maturi si mai intelepti. Ati crescut sub ochii mei si am fost ca o familie. O familie in care am impartasit bucurii,dar uneori am trait si mici suparari. sper ca in sfletele voastre sa ramana bucuriile, momentele frumoase, lectiile desfasurate, serbarile, excursiile, dar si clipele in care bobitele de sudoare erau pe fruntile voastre atunci cand incercati sa scrieti primele litere sau sa rezolvati probleme grele la matemaica.
Va doresc sa ramaneti la fel de frumosi, de puri, sa va bucurati de parintii si familiile voastre si sa fiti..mai cuminti si sa aveti parte numai de lucruri bune. Tot ce ati invatat in acesti patru ani sa va fie intr-adevar e folos, iar versurile lui Nicolae Labis sa va fie indemn:

Daca toate-acestea fi-vor invatate,
Restul o sa vina de la sine apoi
Si au sa se implineasca visurile toate
Ce le-ati pus intr-insii, mame scumpe, voi

Cu mult drag,
a vostra invatatoare,

Sa fiti cei mai buni!!!

cam la asta plangeam eu la sfarsitul clasei a 4 a...nu este cine stie ce...dar pe mine...primii ani de scoala m-au impresionat foarte tare...

Un comentariu:

Romina spunea...

=)))))))))
ai plans la sfarsitul clasei a4a?=))
eu cand am ajuns acasa dupa marea premiere am aruncat sarafanul de pe mine,si in timp ce saream pe el si il mototoleam o injuram pe dna invatatoare:))bine...era o chestie ca sa zic asa:))ea nu ma suporta...si eu credeam in principiul reciprocitatii:))