Pentru ca pot

Am venit de la munte,...doamne...am facut o eternitate pe drum..o ora jumate de la baneasa pana acasa...doamne...ce cacat..se mergea bara la bara...intr-un final glorios am parcat masina in fata blocului si am intrat in casa..am facut un dusulet rapid si m-am postat in fata calculatorului..am intrat pe blog..am vrut sa scriu de la munte pentru ca am avut lapu cu mine..dar conexiunea era foarte proasta si nu am putut intra pe blog..tampita faza stiu...hmm...
la munte...la munte a gost genial...pot spune ca m-am relaxat..am uitat o vreme de toate (bine nu chiar) am citit...am jucat remi..m-am plimbat...am fost la castel...a fost chiar frumos.
asta daca trecem peste faza cand ma uitam la telefon si incepeam sa plang...asteptam un semn..un semn cat de mic...dar nu...ce se intampla..oare asta e sfarsitu? oare asa trebuie sa se intample? oare nu ne mai pasa? oare am gresit eu?...intrebari deastea imi veneau in minte..dar au existat 2 brate care ma consolau..o sa fie bine..o sa sune...hai..uita de asta...hai sa ne plimba...bineinteles ca acel blestemat de telefon nu a sunat.deloc..nici un beep..nici un sms..nimic..nici macar acum...ma simt ca un copil mic caruia i-au fost furate jucariile...metafora e probabil expirata dar...daca asta simt...
postu asta e despre...despre cum ma simt..damm..atat mi-a ramas...sa ma plang..sunt slaba si ce?..tot eu sunt..si asa slaba..si ca sa vezi nu imi pasa...o sa plang pana o sa am descarc...o sa termin..iar apoi o s-o iau de la capat..si ma doare undeva daca cineva imi zice ca nu asta e solutia...sunty constienta de asta..dar e singuru lucru pe care simt ca-l mai pot face...sa plang...si totusi..nu pot sa nu ma gandesc,..cum era daca nu faceam asa..cum era daca faceam aia,,..cum era daca ..prea multe daca...nu e corect....ajung iar la faza aia in care imi doresc sa am 4 ani..dupa zilele astea la munte incinjurate de copii intre 4-6 ani care nu au nici o grija..ma simt ciudat..vreau si eu sa fiu iar micaaa..micaaaa..sa nu ma doara pe mine de altceva decat de "rochita asta e mai frumoasa..sau asta???..singura suparare sa fie "am pierdut pantoful de la papusa barbieeee"...normal....asa ceva e imposibil...mult prea imposibildar nu-mi pasa...visez cat vreau..plang cat vreau...cine poate sa-mi interzica...hmm..nimeni nu?
ok gata... nu mai am chef de scris...asa ca inchei aici..ma duc sa fac ceva..nu stiu..vad eu ce...
tineti-mi pumni la examenul de maine...pff..examen la actorie...
pa...:)

Un comentariu:

Romina spunea...

daca te face sa te simti mai bine...si eu cunosc senzatia aia cand te uiti la telefon si nu e nimic acolo...e urat nu?sa vezi cat de urat e cand te enervezi si zici ,,nu e nimic,nu scapa asa usor de mine,sun eu,, si pe partea cealalta iti raspunde o voce de telefonsita aflata pe stop,din al carui ton deduci ,,ce treaba ai tu cu mine?,, sau cand iti da o palma cu raspunsul ,,nimic,, ca si cum...ti-ar tipa in fata...,,s-a schimbat tot,te-am inlocuit,nu mai avem nimic in comun.greu de priceput?,,daca iti e mai comod poti sa consideri ca acest comm nu a existat:)