titlul e cel mai greu de ales..intotdeauna...

O stare de fericire combinata cu o stare de amaraciune se bat inauntrul meu...nici nu stiu care castiga si parca ma aflu in punctul in care nici macar nu-mi mai pasa....Sunt fericita..sunt implinita..studiez in strainatate...am persoana iubita langa mine...si ati intreba..ce naiba mai vrei de la viata????nu stiu..adica stiu..dar nu stiu.. Sunt trista...stau sa plang...imi e dor de casa si de ai mei..imi e dr de oamenii carora le pot spune tot ce-mi sta pe suflet...Romina,Rux, Bebe..mi-e dor de voooooooooi...ieri rememoram..de fapt ii povesteam lu Cata de vara dintr-a 8 a sprea a 9 a...mai tineti minte plimbarile cu barca???:))))mai tineti minte iesrile la "agatat" in Herastrau..mi-e dor de vremurile alea...mi-e dor de tot ce insemna inainte....am o stare de depresie continua....ma apuca plansu fara motiv din cand in cand si ma mint singura ca nu stiu de ce...cum naiba sa nu stiu dc...se face un an...se face un an de la cea mai trista perioada din viata mea..cum as putea sa fiu impasibila si sa nu simt nimci cand nu trece zi in care sa nu ma gandesc si zi in care sa nu imi fie dor de ea...si parca scrisul este singura metoda de a ma descerca..nu am cu cine sa vorbesc..am impresia ca nimeni nu ma intelege..si singurele persoane care ar intelege exact ce simt sunt probabil mai afectate decat mine si le-as cauza si mai mult rau daca as deschide subiectu asta...E normal ca dupa un an inca sa iau telefonul in mana si sa o sun..(in coditiile in care nici acum nu am sters numarul de telefon din memorie) e normal sa o astept si acum sa apara langa ai mei pe skype sa-mi faca cu mana?poate sunt eu mai sensibila..sau poate sunt o ciudata dar nu reusesc sa trec peste iar faptul ca numai este langa mine ma omoara cu fiecare zi care trece......nu voi reusi vreodata sa accept faptul ca numai este langa mine si probabil o voi astepta sa apara pentru tot restul vietii mele...

Niciun comentariu: