Durerea...

Publicat de Andra Irena

Nu am mai intrat sa scriu nimic de mult..poate pentru ca nu am avut timp..sau poate pentru ca nu am mai simtit nevoia ..in oroce caz...in acest moment simt nevoia....simt nevoia sa ma descarc..sa eliberez toate sentimentele care se afla in mine si sa descriu toata durerea,furia si neputinta care ma apasa.. Au trecut 4 luni si jumatate...de la cel mai tragic eveniment din viata mea..si cu toate astea ma simt de parca ar fi fost ieri...nimeni si nimic nu poate sa inlature durerea profunda pe care o simt in suflet... Moartea...cel mai cumplit lucru in viata unui om...este ceva care te poate face sa uiti?este ceva care poate face durerea sa numai doara?exista ceva care poate inlocui persoana respectiva?raspunsul din pacate este NU...nu exista nimic,...tot ce poti face este sa traiesti zilnic cu durerea continua si sa te gandesti la lucrurile pe care nu ai avut timp sa le faci sau sa le spui...mi-as dori sa stie cat de mult am iubit-o si cat de mult o iubesc in continuare..mi-as dori sa stie ca ii sunt recunoscatoare pentru fiecare lucru marunt pe care l-a facut pentru mine...mi-as dori sa fie mandra de mine...de omul care sunt...pentru ca tot ce am invatat a fost datorita ei... Este cumplit..este de neimaginat sentimentul de dezamagire care ma apasa?oare stie cat a insemnat pentru mine?oare am reusit sa o fac fericita atat cat merita?oare am sa pot vreodata sa opresc lacrimile care-mi curg cand ma gandesc la ea... Imi este incredibil de dor de bunicuta mea..de cea mai importanta persoana din viata mea.. a fost pentru mine...nu numai o bunica..a fost o a doua mama...o prietena de incredere..un confident de nadejde si un om caruia nu am ce sa-i reprosez... Oare sunt egoista pentru ca imi doresc sa o am langa mine?pentru ca imi doresc sa fie aici cu noi? Se zice ca in viata totul se intampla cu un scop..poate asa e...dar orice as face nu ma pot impaca cu ideea ca ea numai este!!! Fiecare lucru imi provoaca amintiri legate de ea si automat lacrimi apar...ieri de exemplu stateam in parcul de langa bloc si pentru ca eram pe o bancuta la umbra o doamna mai in varsta s-a asezat langa mine cu un copil in carucior..si-a scos telefonul din geanta a vorbit cu cineva iar apoi cu nepotul ei....cuvintele "te iubeste mamaie" au fost deja prea mult..mi-am adus aminte de Maia...de cum imi spunea ea "te iubesc papusoiule" de cum ii povesteam fiecare ora de romana, de cum ii povesteam fiecare nazbatie pe care o faceam si pe care nu trebuia sa o afle mama, de cum ne acoperea si pe mine si pe fratimiu cu diverse prostioare, de cum ne astepta de la scoala cu masa gata facuta, de cum imi facea fiecare compunere la romana dubla decat trebuia sa fie, de cum era mereu acolo....si acum parca cand vin acasa ma astept sa o gasesc in fotoliu in sufragerie si sa ma intrebe "cum a fost azi la scoala".... Desi sunt constienta de lipsa ei de cateva luni bune..in cateva randuri dupa examene sau lucrari importante am pus mana pe telefon si am vrut sa o sun..din obisnuinta...am fost dezamagita.....imi este foarte foarte foarte dor de ea..... si sentimentul asta de durere nu cred ca va disparea prea curand.... TE IUBESC MAIA!!!