Poate...

Da...Nu...DA!....ma rasucesc de la o idee la alta..de la un sentiment la altu..de la o dorinta la alta...nu stiu ce se mai petrece in mine..in mintea mea..refuz sa imi arat sentimentele chiar si mie...refuz sa incerc sa-mi dau seama ce se petrece in capul meu..refuz cu desavarsire acest lucru si nu-mi dau seama unde o sa ajung in felul asta...nu ca mi-ar pasa...dar am inceput sa ma chinui pe mine si lucrul asta nu este foarte placut...e o durere cateodata fizica..cateodata psihica...nu nu am inceput sa ma tai:))
Parca traiesc in doua universuri parale...avand in fiecare o alta viata..o alta identitate complet noua...
cateodata ma simt pustie...de fapt..aproape tot timpul am simt pustie...chiar si atunci cand sunt inconjurata de multa lume..
cred ca asta era singuratatea de care ma temeam cel mai atre..singurateatea in mijlocul multimii..singuratatea sufletului..
nu ca as fi sigura...sunt oameni pe care ma pot baza la orice ora din noapte sau din zi..nu asta e problema mea..:))
nu e doar armonie..ca nu suntem in povesti nu?

Niciun comentariu: